Oana Kovacs

vremuri-de-pace-teatru-csiky-gergely
14

Vremuri de pace

vremuri-de-pace-teatru-csiky-gergelysursă foto

Aseară a avut loc la Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely premiera de la piesa Vremuri de pace. Eu am văzut-o marți seară cu Anca și Dunia (le-am dat link să se simtă și să-mi explice și mie cum e cu premierele astea că eu una mi-am prins urechile) – noi am văzut piesa în avampremieră și asta este a șaptea premieră a stagiunii (că și numărul magic 7 tot apărea cu un mare semn de întrebare între mine și Anca). Deși inițiam am fost compleșită de tot ceea ce am văzut și nu puteam să leg nici o idee clară, ca să vă povestesc și vouă, între timp am pus totul cap la cap și am decis să vă spun despre al doilea spectacol de teatru în limba maghiară văzut de mine.

În primul rând, vă povestesc de ce am fost confuză: multe personaje, improvizație, bariera limbii, multe scene, durată lungă a piesei (un pic peste două ore).

Acțiunea din punctul de vedere al celor de la teatru: Sandor e un artist care are nevoie de libertate pentru a crea. Din păcate moartea tatălui său și neînțelegerile din familie nu îi oferă un bun context pentru a-și explora talentul și viața sa este curmată într-un mod tragic.

Acțiunea din punctul meu de vedere (atenție, necunoscătoare, fără studii de teatru, critică sau alte cele): Sandor e un scriitor la care cele 5 minute de faimă i se urcă la cap. Tatăl său moare, mama sa ridică prea multe pretenții de la el și lui i se pare mai simplă rezolvarea problemelor prin introducerea alcoolului în ecuație. De oferta de a scrie o piesă de teatru își bate joc și cu iubita lui are o relație extrem de agitată. Alcoolul și tutunul, combinate cu lipsa de îngrijire și cu o viață dezordonată îi aduc într-adevăr un sfârșit tragic.

Ce mi-a plăcut:

  • decorul – cineva chiar și-a bătut capul cu el și l-a pregătit astfel încât s-a potrivit perfect în piesă;
  • luminile – nu pot să vă explic de ce, la fața locului puteți înțelege perfect, dau acel ceva;
  • actorul principal – Szabo Domokos, din câte văd, nu aparține teatrului nostru maghiar, păcat. Mi s-a părut perfect ca Sandor, ca aspect, apariție, joc scenic, tot;
  • actrițele Emilia B. Borbely (în rolul doctoriței)  și Rita Lorincz (în rolul jurnalistei), descoperite în Gardenia și Noemi Tasnadi-Sahy, în rolul mamei lui Sandor – splendide;
  • scenele muzicale, chiar nu mă așteptam la ele și au fost o surpriză faină pentru mine.

Ce nu mi-a plăcut:

  • lungimea piesei – subiectiv, știu, dar două ore și ceva de atenție continuă după job (la multe scene încărcate de detalii) sunt greu de oferit, mai ales când…;
  • …trebuie să stai cu o ureche ciulită în cască și cu una înspre actori. Un pic jenant că mă cheamă Kovacs și folosesc cască la teatrul maghiar, dar asta e, prostia și mândria se plătesc. Și cum traducerea simultană e dificilă pentru orice traducător, îmaginați-vă cum e să traduceți pentru 5 – 10 personaje care vorbesc și țipă încontinuu. Nu ușor și nici o experiență de vis, nici pentru interpret, nici pentru public. Ca să nu mai zic că o dată s-a întrerupt pentru că un politician din piesă avea un discurs evident demagogic (ni s-a șoptit că e text intraductibil) și o dată s-a întrerupt… nu știm de ce.

Per total, mie mi-a plăcut. Am plecat ruptă de oboseală, dar mulțumită de realizarea mea. Clar mai merg, am și pus ochii pe două piese pentru luna aprilie.

Comments

Oana • March 28, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. cotos March 28, 2013 - 10:35 Reply

    In ultima vreme ai fost destul de des la Teatrul Maghiar. Incet, o sa intelegi si limba lui Petofi ;))

    • Oana March 28, 2013 - 11:05 Reply

      Am fost de doua ori si planuiesc sa mai merg. Ar fi super sa inteleg maghiara, pentru ca din pacate, cascutele fura din farmecul spectacolului.

  2. defendia March 28, 2013 - 11:29 Reply

    O piesa de teatru este un act de cultura, in general.Lungimea unei piese este dictata de modul in care suntem introdusi alaturi de actori sa fim parte integranta a unei actiuni in desfasurare. Atunci cand frecventa auditorilor din sala este mai inalta decat a actorilor este o lupta cu minutele, caci nu ne place.Gasim tot felul de obiectii. Cand mesajul piesei, indiferent de titlu, indiferent de actori este mult superioara celor din sala, a spectatorilor, spectatorii sunt absorbiti de frumusetea piesei si nu mai doresc ca acea piesa sa ia sfarsit. Timpul zaboara, pluteste.Ne trezim la sfarsitul spectacolului cu sufletele pline de Lumina, iradiind de bucurie. E o diferenta ce multi nu o pot constientiza.Oare de ce?

    • Oana March 28, 2013 - 13:14 Reply

      defendia, mi se pare normal sa spun si ce obiectii am, altfel nu as fi sincera.

  3. dunia March 28, 2013 - 11:46 Reply

    Mă simt, dar ce anume să-ți explic? Subiectul l-am înțeles cu toții, subtilitățile mai puțin, eu încă mai caut să înțeleg, ți-am zis de atunci că trebuie să mă mai gândesc.
    Tot nu înțeleg de ce picau pe jos, adică care este trimiterea autorului sau a regizorului. În rest, mă bucur că am participat la piesă, e un act de cultură, de moft intelectual. Ai notat bine punctele tari și punctele slabe, actele astea de cultură țin și de un anumit stil, iar stilul e ceva ce se obține în timp. Peste ani poți să ai altă viziune despre piesa de marți sau poți foarte bine să o disprețuiești fără remușcări.

    • Oana March 28, 2013 - 13:07 Reply

      Nu, nu de piesa vroaim sa va “trag la raspundere” (desi ma bucur ca ti-ai scris parerea), ci de faza cu premiera, ca eram tare in dubii si eu si Anca, dar dupa ce am “sapat” am gasit informatia.

  4. dunia March 28, 2013 - 13:26 Reply

    Nu a fost o avanpremiera?

    • Oana March 28, 2013 - 14:20 Reply

      Ba da. Dar zicea Anca initial ca auzise ceva de a saptea premiera si nu mai intelegeam nimic nicicare :).

  5. Andra March 28, 2013 - 19:14 Reply

    Oanaaaa, ia-ma si pe mine, ca singura nu vreau sa merg :(

    • Oana March 28, 2013 - 22:15 Reply

      Andra, pai ai zis ca ma anunti ce rezolvi cu Julia de la Csiky Gergely si n-ai mai zis nimic…

  6. Nu mai aruncați chestii pe jos! | Oana Kovacs
  7. Vremuri de pace - bloodie
  8. Începe TESZT | Oana Kovacs
  9. Operă țărănească | Oana Kovacs

Leave a Reply