Oana Kovacs

memorie-selectiva
2

Memoria selectivă

Când am citit ce-a scris Anca săptămâna trecută, am avut un sentiment de deja-vu. Numai ce trecuseră câteva zile de când îi povestisem unei amice de excursia din Praga de acum un an.

Iar cine mă cunoaște știe că eu când am ceva de povestit, pun pasiune, atâta de multă că uit să și respir numa’ ca să zic tot ce am de zis. Așa și cu Praga: Praga în sus, Praga în jos, e frumoasă, e ca din povești, lume multă, grijă la portofel, mulți cercei de vânzare, multe locuri de văzut, magazine faine, clădiri, arhitectură, mâncare, mers pe jos, mirosuri, muzee, oameni, podul Carol, mulți sfinți etc etc etc. Cred că i-am făcut capul calendar, deși nu era chiar prima dată când auzea de capitala Cehiei de la mine. Așa că fata, educată, mă lasă să-mi fac numărul și mă întreabă: Auzi, da’ tu n-ai fost la Praga când au fost și ploile alea de s-a închis orașul?

Și atunci mi-am amintit. Ba da. Chiar am fost în Praga și-am stat două zile și ceva în care a plouat fără milă și fără oprire. Și o zi jumate mi-am petrecut-o în teniși de pânză, că na, am zis că-i iunie și nu-i cazul de bocanci sau alte bolânzenii. Doar că mi-a plăcut atât de mult, dar atââââââââââââââââââââââât de muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuult orașul, că nu-mi găsesc cuvintele pentru a descrie sentimentul ăsta ciudat care mă cuprinde când mă gândesc la el. Am uitat complet de ploaie. De frig. De faptul că am avut picioarele permanent ude și de faptul că am fost ca o țărăncuță cu năframa-n cap. Am uitat că am ratat o grămadă de fotografii din cauza ploii care cădea fără încetare și că în ziua a doua am pierdut ore bune să găsim Dancing House, pentru că… guess what? Ploua și nu puteam scoate harta, nu puteam scoate telefonul, nu puteam lăsa umbrela jos să ne dăm seama dacă suntem unde trebuie, dacă am nimerit străzile, dacă ne învârtim în cartierul bun.

Așa că da, eu cred că memoria noastră alege. Un fel de cele rele să se spele, cele bune să se-adune.

Și dacă zicalele noastre mioritice nu vă conving, poate citatele din A trăi pentru a-ți povesti viața o vor face, pentru că (pe la începutul cărții, parcă) Gabriel Garcia Marquez a scris: Viața nu este cea pe care ai trăit-o, ci aceea pe care ți-o amintești și cum ți-o amintești spre a o povesti & La nostalgia, como siempre, había borrado los malos recuerdos y magnificado los buenos (Nostalgia, ca întotdeauna, a șters amintirile rele și le-a amplificat pe cele bune – traducerea îmi aparține).

Voiam să pun punct ideilor mele despre ceea ce Anca numește the aftertaste și mi-am amintit că excursia mea la Praga nu a fost singura din care am șters tot ce-a fost rău. În 2004 am fost cu o prietenă în Hamburg, și, deși am avut o mulțime de peripeții (era să pierdem trenul de două ori, am uitat toți banii acasă și am stat o zi întreagă cu mărunțișul de vreo 8 euro strânși din buzunare și rucsaci, am mers numai pe jos – că nu aveam bani, ne-am rătăcit, ne-am infiltrat mai mult sau mai puțin benevol într-un grup de studenți, am cumpărat singura mâncare pe care ne-o permiteam și-am stricat-o cu prea mult condiment iute, dar am mâncat-o – foamea era mare), îmi amintesc cu mare drag ziua aceea. Chiar și ghinioanele le văd acum ca aventuri și zâmbesc când mi le amintesc. :)

Ca să nu mai zic că mă năvălesc acum zeci de amintiri, amintiri care păreau pur ghinion pe moment și au devenit… momente de referință din existența mea. Pentru că (more or less…):

memorie-selectivasursă foto

Comments

Oana • May 28, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. simsim May 28, 2014 - 07:30 Reply

    asa si eu:)) una din cele mai dragi excursii a implicat un mic accident cu masina, trecutul printr/o zona din aia ci fum de ziceam rugaciuni pe banda rulanta(ardeau oamenii gunoaiele si nu s=au gandit ca e periculos), tenisi la munte in zapada de un metru si o raceala bocna. dar am legat o prietenie tare faina in urma acestor evenimente asa ca e on top of the list.

    • Oana May 28, 2014 - 14:43 Reply

      Aoleu cate ai patit! Io-s copil cu ploaia mea. Tot ce pot sa zic e ca am scapat de o inundatie oribila, pentru ca la cateva ore dupa ce am parasit orasul, acesta s-a… inchis.

Leave a Reply