Oana Kovacs

zile-frumoase-fericite-teatrul-maghiar

O, ce zile frumoase!

zile-frumoase-fericite-teatrul-maghiar

O, ce zile frumoase sau Zile fericite e ultima piesă văzută la Teatrul Maghiar Csiky Gergely din Timișoara (ăla care se pregătește de TESZT, da?). Am văzut piesa chiar în premieră, vineri, 17 mai, de la ora 19.

Zile fericite e o adaptare după piesa cu același nume scrisă de irlandezul Samuel Becket. Să vă zic că nici Becket nu a fost original cu titlul? El s-a inspirat de la Verlaine, care, mă gândesc eu c-a fost original. :)

Dar să vă spun de piesă. Din păcate nu-s la fel de încântată de aceasta ca de altele. Vă explic: întreaga punere în scenă e o mare metaforă. E vorba de viață și de moarte. Winnie (Andrea Tokai) și Willie (Bandi András Zsolt) sunt singurele personaje care timp de o oră și jumătate vorbesc despre viață și despre zilele trecute. Winnie zace îngropată în nisip, dar Willie reușește să se miște, chiar dacă cu greu. Zilnic, cuplul petrece timp împreună așteptând orele serii când se dă stingerea, mai precis când sună ceasul.

Așa cum spuneam mai devreme, metafora legată de viață și moarte dă tonul piesei. Fiind una statică, cu doar două personaje, înțelegerea dialogului e totul. Din păcate cred că traducerea nu e absolut fidelă originalului și deși nici până acum nu am simțit-o ca fiind 100% accurate, de data asta vă zic că nu am rămas impresionată de cuvinte sau de vreo înțelegere spectaculoasă a ceea ce am văzut.

Știind despre ce este vorba cred totuși că pentru un vorbitor de maghiară experiența este cu totul alta. Eu nu am înțeles subtilitățile, nu am prins tonul actorilor, nu am dedus ce se spunea printre rânduri.

Așa că nu știu cât de ok e să judec eu piesa aceasta.

Comments

Oana • May 20, 2013


Previous Post

Next Post

Leave a Reply