Oana Kovacs

13

Zile cu prieteni

Ah, ce dor mi s-a făcut de zilele alea lungi când stăteam degeaba la Scârţ într-un hamac sau pe o plajă improvizată şi vorbeam ore şi ore şi ore şi ore. Sau la scări de bloc sau nopţi întregi sau după chefuri când toţi erau deja beţi şi adormiţi. Cum a trecut vremea telefonului fix şi bipurilor pe fix ca să ne uităm pe Mtv să nu ratăm ceva. Şi venitul de la şcoală acasă şi pierdutul a mai câteva ore că aveam timp. Şi orele pe mirc şi apoi pe mes, ceaiurile, sucurile care durau şi durau, handmade-ul, călătoriile, planurile, notiţele, zecile de bileţele şi promisiuni care acum oricum nu mai au nicio valoare şi stau într-o cutie pe care o deschidem odată la câţiva ani… Nopţile pierdute aiurea, mirarea că în ciuda lor am dat bacul, călătoriile cu un autobuz infect şi mirositor unde am deranjat toţi călătorii cu râsetele noastre. Plecările neplanificate, îngheţul prin gări străine, mâncarea ieftină, sticlele de suc, carameau împărţită. În 6 :).
Paturile şi păturile, conflictele, lacrimile, frigul, pozele, senviciurile cu chipsuri, băncile zgâriate.
Toate au fost aşa simple şi neplanificate. De ce nu mai putem face şi acum aşa? Stabilim o întâlnire cu o săptămână înainte şi schimbăm data şi ora la nesfârşit. Ne vedem, bem o cafea, povestim şi fugim mai departe pentru că acum nu mai avem timp.
Voi cum vă petreceţi timpul cu prietenii?

Comments

Oana • October 11, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Chiulica October 12, 2011 - 06:13 Reply

    Eu plec cu Double D's in expeditii 🙂 E tare fain, vedem si lucruri interesante si prietenia noastra se leaga mai mult.

  2. Oana S. October 12, 2011 - 07:24 Reply

    Din păcate așa-i cum zici, nu mai avem timp de cei dragi nouă. Mie mi-e tare dor să sun câțiva prieteni și să ne întâlnim imediat în oraș, nu peste o săptămână, să povestim vrute și nevrute… dar veșnicele replici ”sunt ocupat, sunt grăbită, n-am timp” nu ne lasă. Sau nu îi lasă. Uneori nu lasă și atunci îmi dau seama că am ajuns rău.

  3. nlnO.onln October 12, 2011 - 09:14 Reply

    ai dreptate. iar lucrurile povestite de tine se aplică și aici, deși cu anumite detalii modificate ușor, pentru coloratură.

    cât despre timp cu prietenii, nu mai am din el de ceva ani. să tot fie doi, cred. ne-am găsit fiecare un drum sau un drumeag, pe care unii aleargă de nu-i mai poți prinde, iar alții șchioapătă, cad, se ridică și continuă. aceste drumuri nu se intersectează defel atât de des cum ne-am dori. și așa ajung să sun sau să scriu un mesaj la nesfârșit, o lună întreagă, pentru a obține în final, poate, o întâlnire frugală într-o cafenea, și o față obosită care oglindește fața mea.

  4. Anonymous October 12, 2011 - 14:29 Reply

    Nu mai avem timp de prieteni, de stat aiurea, de barfit prin birturi pentru ca rutina zilnica ne permite si poate ca…realizam, uneori, ca statul degeaba cu prietenii nu ne ajuta cu absolut nimic.

  5. Oana October 12, 2011 - 15:13 Reply

    Chiulica, nu am inteles f bine exact ce este Double D's. Am google-uit, dar gasesc linkuri spre trupa Double D.
    Oana, cand e "nu ma lasa", e trist.
    Nino, vad ca toti ne indepartam…
    Anonim, e clar ca statul degeaba nu ne aduce bani de ex., dar prinde bine la moral si la suflet :).

  6. Boogie October 12, 2011 - 15:45 Reply

    Eu de obicei mai am timp sa ma intalnesc cu prietenii la sfarsit de saptamana. ORi facem un gratar, ori mergem pe undeva, dar macar radem, glumim, ne simtim bine.

  7. Oana October 12, 2011 - 17:29 Reply

    Boogie, si noi mai facem asta, dar inainte era mai mult TIMP :).

  8. Diana October 12, 2011 - 19:55 Reply

    În mare parte stăm la discuții. 😀 Asta e esența.

    Mergem la cineva acasă sau în oraș sau stăm de vorbă.
    Cu o prietenă cu care lucrez în aceeași zonă am o înțelegere să terminăm programul în același timp să mergem la metrou împreună.
    Cu alta în fiecare week-end în care suntem amândouă în București mergem într-un restaurant diferit.
    Sunt chestii mici… dar de genul, măcar atât să încercăm. Mai alea că majoritatea suntem acum cu master și servici și uneori nici de noi nu avem timp.

  9. Oana October 12, 2011 - 20:32 Reply

    Diana, ce fain e ritualul cu restaurantul!

  10. Margeluta October 13, 2011 - 17:27 Reply

    Cu trecerea timpului, prietenii mei s-au tot cernut, asa ca acum au ramas foarte putini, si aia plecati in strainatate! Adevarul e ca timpul adultilor are tendinta de a se contracta! Eu una am declarat razboi timpului, dar sunt constienta ca nu am cum sa inving, e un dusman mult prea aprig!

  11. Oana October 13, 2011 - 19:01 Reply

    MArgeluta, si la mine s-au cernut prietenii. E o chestie constanta.

  12. Mihaela Alexandrescu December 1, 2011 - 08:57 Reply

    La mine din pacate prietenii s-au cernut…de tot. Acum cativa ani m-am mutat din orasul natal si aici n-am mai reusit sa imi fac prieteni noi (se pare ca la maturitate nu prea mai sunt oamenii deschisi la prietenii noi). Sunt incojurata de oameni dragi, sotul meu, nepotica, sora, colegii dragi de la serviciu. In conditiile date imi petrec timpul cu prietenii pe …messenger si pe facebook (atunci cand reusim sa ne sicronizam). Deci cine are prietenii aproape sa-i pretuiasca, mie imi lipsesc enorm.

  13. Oana December 1, 2011 - 19:54 Reply

    Mihaela, te cred ca ti-e foarte greu :(.

Leave a Reply