Oana Kovacs

concert-nicu-alifantis-mozaic-band
11

De weekend

Da, ştiu că e marţi dimineaţă, dar unii se adună mai greu.

Mai ales după ce în weekend am lenevit ore întregi şi am dormit două nopţi la rând câte 12 ore, n-aveţi idee cât e de complicat. Mi se pare că n-am mai stat degeaba din preistorie, dar acum… the time has come! Dar staţi flexaţi, că am un program săptămâna asta de iese untu’ din mine. Dar să mă întorc la zilele sfinte: sâmbătă şi duminică.

Sâmbătă m-am trezit panicată că am adormit şi n-am ajuns la lucru. Pe la vreo 6 şi ceva, oră la care oricum nu mă trezesc pentru job. Cumva, totuşi, Alex mi-a mormăit că e sâmbătă şi atunci s-a întâmplat cel mai dulce lucru din lume: nu știu la ce v-ați gândit voi, dar eu am adormit instant. Până pe la 12 jumate. Am dormit cu nesimțire, deci, chestie care poate fi tradusă cu sintagma fericire sublimă. După aceea am făcut și eu ce fac toate fetele care nu-s prințese și au menajere: curățenie. După care am lenevit, multe ore. Multe de tot. Aș fi putut să citesc, dar nu, am ales să lenevesc și să stau la povești cu ai mei și să mă relaxez de parcă n-aș avea nici o grijă pe lume. Până când m-am culcat și m-am trezit după 12 ore de somn. De vis, la propriu de vis.

Nici duminică n-am făcut mare lucru. N-am gătit, deși am asistat la gătit. Am încercat să fac și eu un amărât de sos de mărar care zice-se că e cel mai simplu lucru de pe lume și l-am stricat și pe ăla, așa că am încetat orice efort bucătăresc înainte de a provoca mai multe pagube. Așa că Alex a fost chef ca în 99% din cazuri și-a avut grjă să nu murim de foame. Și-apoi să ne culturalizăm, întâi uitându-ne împreună la câteva filme (The Words și Hit And Run – drăguțel primul, amuzant-ish al doilea), apoi mergând la concert – eu.

concert-nicu-alifantis-mozaic-band

M-am lăudat că merg la Nicu Alifantis și Mozaic Band și m-am dus. L-am luat pe nume de cod Bunicu’ și-am purces la Filarmonică, unde am constatat că juma’ de oraș venise să se cultive deodată cu noi. Eu aveam un pic emoții, că nu-s mare cunoscătoare de folk, dar nu că am scăpat, ci de-a dreptul mi-a plăcut. Band-ul ăla rulllllllllllzzzzzzzzzzzz. Serios! Ce folk? Am ascultat muzică grecească, jazz, machedoneană, portugheză, În dulcele stil clasic (pentru care m-a bodogănit profa de română că nu m-a spălat toată Bega, pe motiv că aia am avut eu chef s-o învăț pentru bac) și Ploaie în luna lui Marte, printre altele. Mi-a plăcut. Aș mai merge. S-a bucurat și maică-mea că m-am dus, așa că aseară când m-a întrebat cum a fost la concert și i-am zis că super fain a avut grijă să-mi spună: “Păi da, ți-am zis eu că o să-ți placă Mircea Baniciu!”  – din seria mamă să fii, memorie să ai. 

Deci, am avut un weekend mișto. Vineri plec în lume, că n-am fost plecată de mult. Dar până atunci, mai am chestii de povestit, așa că să nu dispăreți din peisaj. :)

Comments

Oana • February 25, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. roberts February 25, 2014 - 10:27 Reply

    sa-ti fie de bine!:)

    • Oana February 25, 2014 - 11:45 Reply

      Merci!

  2. Andreea D. February 25, 2014 - 10:51 Reply

    N-am fost niciodată la concert la Nicu Alifantis deşi am nişte prieteni care mi-au împuiat capul cu Nicu Alifantis şi muzica lui.

    • Oana February 25, 2014 - 11:45 Reply

      Si mie au incercat niste prieteni sa mi-l impuie, dar nu au reusit. :))

      • Bunicu March 3, 2014 - 23:07 Reply

        Frumos concert….Seara mea preferata de iesit din casa.

        • Oana March 3, 2014 - 23:12 Reply

          Bunicule, o zi memorabila, 3 martie, ai intrat pe blog, am sa tin minte. :)

  3. Miss I. February 25, 2014 - 12:14 Reply

    Vai, asta când te trezești panicat și apoi realizezi că nu trebuie să pleci…ceva sublim. Îmi amintesc când eram în gimnaziu trebuia să mă trezesc cam pe la 6:30 ca să am suficient timp, că făceam mult până la școală. Și la un moment dat m-am trezit, deși nu sunase alarma, m-am dus la baie, maică-mea pornise televizorul, ceea ce părea perfect normal, am chiorât doi ochi miopi la ceas, m-am motivat, deși mă simțeam groaznic de obosită și voiam să mă îmbrac. Când s-a prins mama ce fac, mi-a zis că ceasul era 00:30, nu 06:30, a fost cutremur și să mă culc la loc. Divin am dormit atunci :))

    M-am ”desfășurat” aici la tine un pic, dar mi-ai amintit de chestia asta și na. O săptămână faină să ai! 😀

    • Oana February 25, 2014 - 12:27 Reply

      Ha, ha, foarte tare. :))
      Te pup, o săptămână faină!

  4. Andreea February 25, 2014 - 15:17 Reply

    Faza cu trezitul “in pom” am patit-o si eu, insa eu am adormit seara pentru vreo 2 ore apoi cand m-am trezit m-am speriat ca am intarziat la munca (desi era seara eu credeam ca este a doua zi dimineata).

    Iti dai seama ca familia a ras copios :))

    • Oana February 25, 2014 - 17:39 Reply

      Am mai patit-o si eu in vremea scolii. :))

  5. Sights, Sounds & Rants » Ce bine că ești - blog fără scop

Leave a Reply