Oana Kovacs

Tot ce aș fi vrut să-ți spun

Îți scriu aici, că oricum îți plăcea bâlciul și simt și nevoia să scriu. Așa că scriu și-n văzul lumii, că nu cred că te deranjează (ba chiar îți place atenția!) & vreau să cred că undeva/cumva ajung la tine cuvintele mele, tot ce aș fi vrut să-ți zic din blestemata aia de zi de 20 iunie 2016 încoace.

L-am văzut într-o zi pe unul din cei mai buni prieteni ai tăi în trafic. Mi-am dat seama că pe tine nu o să te mai văd niciodată și m-am sufocat de plâns.

Am printat și-am prins cu un magnet poza mea cu tine grăsuț pe frigider. 🙂

Ai scăpat de la a-ți scrie necrologul, acolo unde trebuia să introduc exagerarea cu aproape 50 de ani. Cea mai tâmpită glumă a noastră, devenită realitate.

Timișoara a devenit un oraș plin de povești legate de tine. Ok, cele mai multe locuri sunt birturi și cafenele. Bine, sunt mai mult birturi. Mă gândesc la ăla cu dansatul pe bar, ăla cu cele două shoturi consecutive de Stroh, ăla unde dădeați gata tu cu Alex stocul de Tabasco, ăla unde am fost o singură dată și Alex a stat lipit de zid și crispat…

O să ne amintim toată viața de ziua de naștere a… Cosânzenei, unde am făcut circ gratis de ne-a urât tanti de la Lucas și nepo-finul tău a mâncat roșia cu bacterii de pe podeaua localului. La doi ani după întâmplarea asta ți s-a născut nepo-finul mic, trebuia să fii alături de noi cu ocazia asta.

În octombrie l-am văzut pe Ricky în carne și oase. Încă trăiește! Nu mai sare, dar e cât se poate de viu. A emigrat în Germania și latră pe nemțește acuma.

De câte ori mănânc un langoș mă gândesc la minciuna ta cu langoșii buni de la Anina. #ceimairăilangoșidinlume :))

I-am făcut Facebook la maică-ta. Știe TOT ce-ai făcut prin cluburi.  Mi-am dorit MAXIM să ieși din comă și să fac mișto de tine până la 100 de ani pentru că a aflat și de tatuaje. N-a fost să fie.

Am ajuns la Ambasada. Și NU bazându-mă pe indicațiile tale. Dar sper că ți-au picat bine băuturile savurate alături de muncitori în urmă cu câțiva ani! :))

Din cauza ta nu-mi mai arde de făcut fasole cu ciolan, dar aș mânca non-stop prăjitură Ora 12. Al naibii dacă ai fi venit vreodată să mânci din super fasolea noastră gândită pentru minim 3 oameni, din care am mâncat anul trecut vreo săptămână întreagă zilnic, până ne-a ieșit pe ochi. De Ora 12 în schimb, pe care abia atunci am descoperit-o, nu m-am săturat încă.

Din cauza ta Pongo e departe, iar pe nebuna de Summer nu am văzut-o de o grămadă de vreme. Am aflat în schimb că papagalul tău nu e imaginar, aveam dubii că există!

M-am vopsit iar, după 7 (8?!) ani, tot de ziua ta! Așa s-a nimerit! Dacă la a doua vedere ai întrebat dacă-s tot eu sau alta, acum am făcut fix aceeași schimbare ca data trecută. Poate la mine ai fi remarcat schimbarea, dacă la nevastă-ta nu!

Am vrut să te sun într-o zi, după ce m-am distrat maxim văzând reclama asta în trafic.

 Am vrut să-ți zic că parcă e targetată pe persoana ta, dar mi-am dat seama că nu pot să te sun când eram deja cu telefonul în mână.

A apărut Cola Lime. E o chestie absolut oribilă, pe care sunt absolut convinsă că ai fi încercat-o. Ți-am și dus una, de care sunt absolut sigură că ai fi zis că nu e chiar rea și nu ai mai fi băut niciodată.

Ai plecat, dar ne-ai lăsat cu o grămadă de oameni faini. Tot nu e o scuză!

Vlad avea părul cu reflexii roșcate imediat după naștere. 🙂

Și tot Vlad ne-a făcut-o azi, de față cu toți prietenii tăi, alături de care te-am comemorat. S-au distrat toți maxim pe seama nepo-finului mic care a fost murdar din cap până-n picioare (la propriu) & care a fost schimbat în… aer. Te-am simțit pus pe șotii, ai vrut un pic de entertainment, să ne-amintim de tine așa cum erai, vesel și amuzant.

Aș mai fi vrut, și am mai fi vrut să-ți împărtășim o mie de lucruri. Ne-am fi dorit să te vedem interacționând cu Vlad, să simțim mirosul de trabuc fumat de tine, să-ți stricăm toate duminicile tale încă zeci de ani de acuma & să te provocăm să te plângi că suntem niște demenți care nu te respectă, fără a te dezlipi de stat la povești cu noi. M-aș fi bucurat să mă mai întrebi de un milion de ori dacă îs răcită și vreau o aspirină sau un paracetamol. Să îl saluți zilnic pe Vlad cu hello cât nu era născut și să verifici să vezi dacă te recunoaște după ce l-am născut.

Ne gândim la tine zilnic. Ai grijă de noi.

 

 

 

Comments

Oana • June 12, 2017


Previous Post

Next Post

Leave a Reply