Oana Kovacs

Manager bun cum trebuie sa fie

Vreau să fiu “Silvia”

Ca sa ne lamurim din start, Silvia e un nume de cod. Pentru ca relatarile mele au legatura maxima cu realitatea, e mai ok sa nu folosesc numele real al celei de care va voi povesti, chiar daca nu ne vorbeste dulcea si frumoasa limba si tot ce am de zis e de bine.

In ultimele zile am avut destul de multe discutii la job pe teme de management, proiecte, deadline-uri, angajati, rulaj de personal si asa mai departe, cu persoane diverse aflate in pozitii cheie din companie.

Dar eu nu vreau sa fiu niciuna din ele. Eu vreau sa fiu Silvia. Silvia e o colega de-a mea cu care am lucrat aproape 2 ani. Nu mi-a fost manager pe toata activitatea ci pe maxim 30% din ea. Si astia 30% reprezentau cea mai “imputita” parte din munca mea. Si totusi… totusi, am invatat tot ce e de invatat, am venit cu idei de imbunatatiri ale produsului, am salvat situatia de absolut fiecare data cand a fost o criza si am realizat si tot procesul de productie si livrare cap-coada singura cand a fost nevoie. Pe un produs ultra necesar pentru clienti si urat de cei care lucrau la componente ale sale.

Ca sa nu bat campii si sa fac o paralela, imaginati-va ca lucrati la o ferma. Si toti clientii vor sa manance carne de porc, dar nimeni sa lucreze cu porcii pentru ca porcii miros urat, au nevoie de curatenie multa etc.

Ei bine, aici intervin persoanele ca Silvia, care te motiveaza sa produci o carne de porc excelenta, sa o faci tot mai gustoasa si dorita. Si desi munca pentru a o obtine e naspa uneori, sa o faci tot cu drag, pentru ca ai clara si viziunea rezultatelor si te simti si apreciat pentru ceea ce faci. De catre cei din ferma si de catre clienti. Si de catre ea, care are incredere ca faci bine ceea ce faci si nu simte nevoia sa iti sufle in ceafa non-stop sau sa te controleze constant.

Pentru mine, un bun manager a fost cel care m-a incurajat sa invat mult. Cel care m-a provocat, mi-a explicat ce am gresit cand am dat-o de gard (fara sa faca o tragedie greaca din asta) si m-a laudat cand am meritat fara sa ma faca sa simt ca am cersit atentia sau feedback-ul. Cel care mi-a spus incontinuu ce e ok si ce nu si a plecat urechea si la ceea ce aveam eu de zis atunci cand si-a dat seama ca mi-a predat tot ce stia, am inteles si am si prins aripi.

Nu imi dau seama cum sunt eu atunci cand am oameni pe care ii ghidez, pentru ca nu ma pot autoevalua obiectiv. Dar daca sunt macar 50% Silvia sigur sunt pe drumul cel bun si inspir lucruri bune, care au fundatie solida. Daca nu… imi ramane sa invat. :)

Manager bun cum trebuie sa fie

Curand o sa ma retrag temporar din campul muncii corporatiste, insa in asa fel s-au asezat lucrurile ca m-a apucat reflectatul la ultimii ani aseara. Si mi-am dat seama ca desi pot invata multe de la cei cu care lucrez in prezent, modelul meu ideal se afla intr-un trecut apropiat, motiv bun sa nu uit ce sunt acum si ceea ce imi doresc sa fiu.

 

Comments

Oana • September 30, 2016


Previous Post

Next Post

Leave a Reply