Oana Kovacs

prieteni-cunostinte-online
32

(Nu) vreau să te cunosc

Dacă tot ați ajuns pe blogul ăsta, mă gândesc că vă învârtiți de ceva vreme online, nu? Dacă răspunsul e pozitiv, sunt curioasă – v-ați făcut prieteni online? Ați cunoscut oameni pe mIRC? Pe forumuri? Pe chat? Pe fel de fel de grupuri? Mai nou sau nu foarte mai nou, pe bloguri? Ați ținut legătura cu ei? I-ați transferat în viața voastră reală? Sau i-ați lăsat în mediul online, fără planuri concrete de a-i transforma în ceva real?

prieteni-cunostinte-onlinesursă foto

Am să încep eu cu destăinuirile. Am câteva prietene cunoscute online acum câțiva ani. Toate mai mari decât mine ca vârstă, m-au ajutat într-un moment în care aveam nevoie de informații diverse și le-am căutat pe net. Am trecut de la discuții mai mari la conversații mai personale, am ajuns să ținem legătura pe mail și acum ne vedem care cum putem, pentru că dacă Timișoara e pentru mine acasă, Clujul nu e, și nici Piteștiul.

Dar să nu uitați că am mai lăsat o categorie – cea a oamenilor din online care au rămas tot acolo. Pe unii pe cuvânt că acolo i-aș și lăsa după câteva experiențe proaste și dezamăgitoare. Adică? Am citit oameni (le-am citit blogurile, trăirile) și apoi am făcut cunoștință cu ei când s-a arătat ocazia. De cei cu care am rămas prietenă am povestit, acuma e momentul să zic că sunt și unii de care nu mai sunt deloc curioasă. Ne-am văzut, nu i-am plăcut, ce rămâne de făcut? :)

Rămâne de făcut că am mare grijă acum pe cine trec din online în offline. Și din câte am mirosit eu, sunt persoane care au același sentiment față de mine, ceea ce e normal. Scriem, citim, creem imagini, ne închipuim oameni și apoi, zbang, ne lovim de realitate. Internetul e un mare miraj și uneori e bine să clădim unele relații în el și să le lăsăm acolo, măcar de dragul iluziei că sunt perfecte.

Comments

Oana • October 17, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Monica October 17, 2013 - 07:36 Reply

    cel mai nasol e sentimentul cand citesti un om de multa vreme si iti place cum scrie ca de aia il citesti de muuuuuulte zile. Dar cand il cunosti nu are nicio treaba cu ce scrie. E cu nasul pe sus, se da mare bloger, ba chiar spune “doamne cate articole mai am de scris …” … evident pe blog. Deci eu nu sunt prea normala, dar dupa o asemenea experienta nu i-am mai putut citi blogul. O fi oare blogul zona in care acolo isi poate dezvalui o anumita fata, cea adevarata, sau blogul e o minciuna si ea e cea din realitate?

    Eu tin legatura cu f putini oameni din online. Si mai recunosc ca un blog care imi place il las blog, mi-e frica sa trec de next level … ptr ca nu as vrea sa raman dezamagita de autorul lui. Oi avea eu asteptari prea mari.
    Eu tind sa cred despre mine ca sunt la fel si pe blog si in viata mea cotidiana. Adica incerc sa fiu …

    • Oana October 17, 2013 - 08:48 Reply

      Si mie mi se pare ca blogul ma reprezinta in totalitate.
      Adica mi s-a si zis. :))
      Plus ca eu scriu fara jena, in ideea ca-n primul si-n primul rand trebuie sa ma simt eu bine cu blogul, ca doar al meu e, nu e chiar serviciu comunitar. :))
      Despre persoane pe care eu le-am vazut live si am ramas dezamagita ai auzit si tu. 😀

  2. cotos October 17, 2013 - 08:06 Reply

    Am cunoscut destule persoane 2.0 care m-au dezamagit. Insa, sunt suficient de incatat de o alta sama de persoane :) Nu pot sa ne placa toti, mai trebuie sa exista si antipatici.

    • Oana October 17, 2013 - 11:18 Reply

      Trebuie sa fie un echilibru. :)

  3. salmi October 17, 2013 - 09:51 Reply

    Primul om pe care l-am “bagat” din online in real life e…sotul meu! :) Apoi pot spune ca e singurul care a ramas. Alte cunostinte trecute din online in real life au ramas in online sau poate deloc sau prea putin ca sa zic ca e o legatura. Am chiar o tipa cu care am tinut legatura strans, cat am fost la scoala in Kalmar, suntem de aceeasi varsta, ea recent venita in Suedia, eu ziceam ca ne intelegem bine, chiar tineam la ea. Eu eram singura acolo si imi facea bine sa am cu cine iesi si schimba cateva vorbe. Insa intr-o dupamasa cand am sunat-o sa ne vedem, ea imi spusese sa o sun atunci ca e mai libera, mi-a spus ca acum e ocupata cu o tipa si ca ma suna inapoi. N-am mai primit telefonul nici in ziua de azi, sunt acasa de imediat un an :)). Nah uite, eu asta nu pot scrie pe blog, ea ma citeste si mi-e jena sa scriu asa…noi doua nu ne-am mai explicat ever de ce ea nu m-a mai sunat, eu n-am mai sunat-o ca ea urma sa ma sune…

    Cam asta e experienta mea :).

    • Oana October 17, 2013 - 10:37 Reply

      Ce experienta faina cu sotul, Salmi! :)
      Cat despre alte relatii, oamenii-s ciudati, nu stii niciodata ce sa te astepti. E mai bine sa nu te increzi prea mult in nimeni pana nu va vedeti face 2 face si nici atunci.

      • salmi October 17, 2013 - 11:00 Reply

        Ah, pai cu tipa asta ne stiam deja de doi ani in real life. Credeam ca mi-e prietena, eu asa o consideram…dar m-am inselat. Ei, nu e prima, sper sa fie ultima :).

  4. Savoir Faire October 17, 2013 - 10:13 Reply

    Am cunoscut si eu persoane din 2.0, unele bune, altele rele. Majoritatea au fost intalniri destul de spontanee, in sensul ca nu m-am dus expre sa le vad pe ele, dar am profitat de ocazie si le-am intalnit.
    In fine, eu despre persoana Oana Kovacs cred ca mi-am facut o parere corecta si pozitiva. Sunt in schimb curios sa aflu ce parere fac eu.

    • Oana October 17, 2013 - 10:38 Reply

      Mie mi-ai lasat o impresie buna online. Mi-ar fi placut sa ne vedem si-n Italia, dar daca stai fix in capatul unde eu n-am treaba… 😀

  5. dam167 (dam ăla) October 17, 2013 - 10:29 Reply

    Deci blogosfera e despre comunitate. În comunitate esteți toți prieteni. Dacă vă păruiți voi în oflain, treaba voastră.

    Altceva aș vrea să întreb. Ești tu cititoarea unei blogărițe recent mutată în București din, citez, evul mediu al blogurilor”. Acum, ea cică are blogul de 4 (patru) ani. Asta e relativ (nu relativist) căci pot fi 4 ani din 2013 sau din 2005. Întrebarea ar fi între ce ani se situează evul mediu al blogurilor?

    • Oana October 17, 2013 - 11:02 Reply

      Nu suntem toti prieteni, sau ma rog, nu ma includ eu in aia “toti”. Eu le zic prieteni alora pe care pot sa ii sun cand am o problema stiind ca o sa ma asculte cum jelesc. Si ca eventual imi vor trage doua palme ca sa-mi revin. (Si, ca o informatie in plus – astia sunt putini.)
      Cat despre intrebare, da, o citesc pe Ana, chiar eu cred ca am scris ca din evul mediu. :) Si cand zic evul mediu ma gandesc la perioada cand eu am inceput sa citesc bloguri, care pare foarte indepartata pentru mine. Sa nu crezi ca impun eu tuturor acest asa-zis ev mediu.

      • dam167 (dam ăla) October 17, 2013 - 11:36 Reply

        An, donșoară, an!

        • Oana October 17, 2013 - 12:37 Reply

          Domnu’, sorry, dar jurnal in care sa-mi notez asemenea detalii n-am – fix cand am inceput sa citesc un anumit blog. Sa fie 2009-2010, daca tot ai insistat. :)

  6. Pato Basil October 17, 2013 - 10:54 Reply

    eu sunt omul cu “pana la proba contrarie” :)), ei bine pana atunci mi-ar place sa cunosc pe toata lumea. E drept ca au fost cazuri in care “relatia” s-a taiat inca din online sau dupa ce ne-am cunoscut asa e si in viata reala… nu cred sa fie asta o problema, fiecare agreeaza si dezagreaza tipologii de oameni.

    • Oana October 17, 2013 - 11:03 Reply

      Mie imi plac unii tare mult si mi-e teama ca poate as ramane dezamagita in realitate.

      • Pato Basil October 17, 2013 - 11:17 Reply

        daca nu-ti iei inima in dinti nu vei sti niciodata :), uite mie mi-ar place daca o sa vin prin Timisoara sa ne intalnim sa schimbam cateva vorbe la o cafea sau un ceai :). nu stiu cand o sa se intample asta si dupa articolul asta nu stiu daca ar fi o placere reciproca :))

        • Oana October 17, 2013 - 11:19 Reply

          Asa-i, trebuie sa incerci.
          Da un semn daca vii pe aici, eu sunt deschisa la intalniri oricum ies ele. :))
          Serios acuma, sa nu iei postarea asta ca pe o chestie de Oana vs. the world.

          • Pato Basil October 17, 2013 - 11:42

            o sa am retineri :))

  7. Miss I. October 17, 2013 - 13:26 Reply

    Wow, asta cu mIRC-ul mi-a amintit de o experiență din generală. Stăteam pe celebrul chat ca să-mi exersez engleza și la un moment dat am început să vorbesc constant cu un tip din Suedia. Era (și este sper) mai mare decât mine, dar totul era foarte ok, omul avea același interes (adică limba engleză) și mai aveam o chestie în comun: el întâlnise tot pe net o fată din orașul meu, de vârsta lui, pe care urma să vină să o cunoască la un moment dat. Îmi amintesc că m-am întâlnit și eu cu el atunci (și cu maică-mea, desigur, aveam 13 ani cred, iar el vreo 20-22 parcă), a fost foarte interesant, chiar am avut surpriza să fie un om foarte ok.
    Din păcate am pierdut legătura complet și abia acum, citind articolul tău, mi-am amintit de el.
    Și mai am o prietenă pe care am cunoscut-o online înainte să mă mut la București și relația continuă acum în offline 😀

    • Oana October 17, 2013 - 13:48 Reply

      Ah, ce dragut!
      Eu cu prietena mea cea mai buna ne dadeam intalniri cu baieti de pe mIRC. Spionam, si daca nu ne conveneau, nu apaream. Din vreo 5, nu ne-am “dat pe fata” identitatea la niciuna. I-am vazut de la distanta si atat. 😀

  8. bloodie October 17, 2013 - 16:29 Reply

    Cu toate că nu ne-am cunoscut pe vreun canal de IRC, tot pe internet sau datorită lui ne-am cunoscut și noi! Eu sper că nu fac parte din categoria celora pe care i-ai fi lăsat forever în online și atât :)

    xoxo

    • Oana October 17, 2013 - 22:45 Reply

      Cum sa fii tu forever in online? Tz, tz, tz!

  9. Chatte October 17, 2013 - 17:56 Reply

    Eu una am doua feluri de online-uri, so to speak. Cei din Romania, majoritatea cu care am vorbit, la un moment ne-am imprietenit si in viata reala, in schimb, online-ul de overseas, sa zic asa, ala pe unde mai activez, este o parte pe care intr-adevar, as dori sa o cunosc dar mai este si partea cealalta care n-as vrea sa-i vad niciodata ca le-as da cu ceva in cap. :))
    Cu toate astea, am avut vreo doua cazuri in care pot sa zic ca ceea ce a fost online a fost una insa, in momentul in care am ajuns fata in fata, mi-a fost dat sa traiesc niste experiente total socante, chiar. :))
    N-am avut tupeul, sa zic asa, sa rup legatura 100%, dar am racit-o usor usor. Bine, nu era vorba neaparat de “tupeu” ci de chestia ca, la un moment dat, parca ti-e rusine de rusinea lor, stii ce zic?
    Na, ca si in viata, ti-e dat sa intalnesti oameni si oameni…

    • Oana October 17, 2013 - 22:46 Reply

      Sincer, eu ma panichez cand dau de chestii socante si ma gandesc cum sa ”rup pisica”. Dupa ce ma calmez imi dau seama ca racirea treptata a unei relatii e uneori cea mai buna alegere.

  10. Andreea D. October 18, 2013 - 11:34 Reply

    Am câţiva din online pe care aş vrea să îi cunosc şi în offline. Pe unii i-am cunoscut deja: o parte mi-au plăcut, o parte nu. Unora le şade mai bine pe net decât în real life.

    • Oana October 18, 2013 - 20:38 Reply

      De acord cu ultima propozitie, doar ca e cam loterie. Trebuie testati. 😀

  11. Ana Q. October 18, 2013 - 13:48 Reply

    Eu cred ca am avut mare noroc cu online-ul, in sensul ca 2 dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt cunoscuti acum mai bine de 10 ani pe mirc 😀 Deci da, se poate.

    • Oana October 18, 2013 - 20:38 Reply

      Ce fain!

  12. Alina October 18, 2013 - 16:00 Reply

    Prietenul. Fetele de la asociatie. Pe Andreea Ursu care mi-e draga de mor. Alte prietene. E drept ca mi s-a spus ca sunt destul de sociabila, off sau online.

    • Oana October 18, 2013 - 20:39 Reply

      Pai si mie mi se pare ca esti tare sociabila! 😀

  13. Ochiul babei October 27, 2013 - 21:38 Reply

    Trei asemenea experiente.

    Prima, o fata din Sibiu. I-am oferit diferite info care o interesau despre niste cursuri, apoi a fost o zi la mine, la cabana. Dupa, a cam disparut…inclusiv de pe blogul meu, pe care lasa comments. Sa fie sanatoasa! Eu mai comentez din cand in cand pe blogul ei:)

    A doua, o romanca din CS, casatorita de multi ani in Grecia. Ne-am intalnit live anul trecut, pe la Craciun, la ceainaria de la Carturesti. O fata grozava cu care am ramas prietena on line.

    A treia, o…japoneza din Nara. Ne lasam reciproc commenturi pe blog si,anul trecut cand am fost in Coreea ne-am intalnit de doua ori (o data chiar si cu sotul ei). Oameni extrem de draguti. Am ramas in legatura in continuare, corespondam sporadic pe mail.

    • Oana October 28, 2013 - 06:06 Reply

      Ce faine-s legaturile astea cu cei de dincolo, mai ales daca sa pastreaza.

Leave a Reply