Oana Kovacs

Sleepy-si-Andrei-viata-la-tara
2

Viața la țară partea… X sau despre cum ne-am ales cu încă jumătate de motan

Nici o felină nu a fost rănită în scrierea acestei postări.

Mai știți voi oare cum era imediat după comunism? Probabil și în comunism, dar eu eram prea mică să îmi amintesc. Erau magazine de pâine de unde puteai cumpăra pâini întregi sau jumătăți.

Cam așa și la noi. Am venit de la bloc cu UN motan full option, l-am educat cu viața la țară și universul (hă, hă, The Secret & Paulo Coelho la un loc, nu alta, vă zic eu!) și dorințele lui au conspirat să mai aducă unul acasă. Mă rog, el a adus o droaie de mâțe, dar numai o felină s-a ”lipit”.

Adică, Sleepy aducea zilnic în curte puzderie de pisici, și una, practic, s-a decis că se mută part-time la noi acasă. Așa că în fiecare zi vine și cheamă motanul nostru afară, dacă nu e deja (da… vine la geam, se uită înăuntru după el și miaună…), iar seara, și uneori și dimineața, vine să ne caute pe noi, oamenii, să-i dăm ceva să mânce.

Are stăpân, un vecin de la câteva case distanță, dar nu are parte de dragoste și atenție, și după cum se vede nici de prea multă mâncare. Așa că tot văzându-l la noi și auzind de el, un prieten i-a zis Andrei. Și Andrei a rămas. :))

Acum chiar răspunde la numele de Andrei, are sacul lui propriu de mâncare la noi acasă și ca să își facă simțită prezența vine și face la geamuri ca o alarmă de război. Pe bune, prima dată am crezut că e ceva alarmă și arde ceva, așa o voce are.

Vasăzică, ne-am mai făcut cu jumătate de motan, că nu-l lăsăm în casă, nefiind educat și deparazitat și tratat ca domnul Sleep, însă îl hrănim și îl smotocim și destul de des doarme pe la geamurile noastre.

Așadar, iată-i pe cei 1.5 motani din patrimoniul familiei noastre:

Sleepy-si-Andrei-viata-la-tara

Ăsta a fost update-ul despre viața noastră la țară, poate data viitoare vin cu ceva povești de la corporație, însă mai aveți de așteptat. :)

Comments

Oana • October 13, 2016


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Alina October 17, 2016 - 23:13 Reply

    O pastila de deparazitare, un pic de educatie si primiti si cealalta jumatate:) Hai ca se poate! :)) Cred ca sunt mai interesante povestile din afara corporatiilor, ca de alea avem parte toti :)

  2. Cea mai mare minciună de Hollywood | Oana Kovacs

Leave a Reply