Oana Kovacs

oamenii-din-jurul-nostru-si-povestile-lor
10

Viața se întâmplă în autobuz

Aseară mergeam spre casă cu gândul la amicul Matt, care s-a decis că totul e prea roz în lume și simte nevoia să facă o schimbare, drept pentru care ne-a dat viețile 2.0 peste cap din cauza pasiunii lui pentru pinguini. Dar mă rog, am zis să mă relaxez și ca întotdeauna, după ce-mi fac planul că merg direct acasă de la job, am plecat la o prietenă. Că după o zi lungă și proastă nu-i nimic mai bun decât un umăr pe care să plângi și-un fum de țigară pe care să-l inspiri gratis, medicament pentru un nas alergic curgător, nu alta!

oamenii-din-jurul-nostru-si-povestile-lorsursă foto

Șiiiiiiiiiiiiii, cum spuneam în titlu, dar m-am pierdut în divagații, mergând singură am constatat că în autobuz e ca în filme sau ca în cărți. Îți alegi ce vrei să vezi și să asculți și să înțelegi. Din visare (că eram singură și-i o chestie tragică asta, că trebuie să mă abțin de la a vorbi, că n-ar fi ok să am un monolog în public, fac asta doar în privat) m-a trezit un lălăit. Dar nu orice fel de lălăit – era o linie melodică cunoscută, un evergreen de prin clasa I, maxim a II-a, ceva din seria cu Ceata lui Pițigoi, cam așa. În fața mea erau copiii, o bucată băiat și o bucată fată, cântau cu patos și-și mișcau și capetele în ritmul muzicii. Drăguți, mi-a plăcut de ei.

În spate, o tanti cu o experiență de vreo 40 de ani de fumat (estimez eu) povestea cum avea două joburi când era ea tânără. Și cum venea acasă obosită și se necăjea așa un pic când vedea că soțul era matol bine și copiii, scuzați expresia, dar simt nevoia să redau, căcați pe ei. Dar, așa cum a concluzionat dumneaei, nici o căsnicie nu e perfectă, toate cu bune și cu rele. Îs curioasă ce părere au ai ei copii despre asta.

În dreapta mea mai în față stătea un tânăr amator de tricouri cu De puta madre. Adevăru-i că nu-s feșănistă și n-ar trebui să judec, dar se uita cu pasiune la mișcarea mâinii mele pe portofel – parcă îl vedea cum în slow motion îl scot din geantă, scanez abonamentul și-l bag la loc în geantă. Și-mi închid bine geanța și o țin bine. Apoi cu gura căscată s-a uitat la telefon, dar când l-am scos din șoseată (am o șoseată de bebeluș în care îl țin, nu umblu cu el ascuns în balerini) și l-am mânuit pe toate părțile până să reușesc să îl și folosesc s-a lămurit că n-are măr pe el și am căzut din grațiile privirilor sale.

Tot în dreapta mea, dar chiar în dreapta mea, aliniat cu mine, stătea un posibil viitor Mutu. Stropit cu noroi din cap până-n picioare pe echipamentul alb de fotbal, i-a răspuns la zeci de întrebări la nenea care stătea exact  în spatele meu și-l chestiona nemilos: câți ani are, cum îl cheamă (știu, dar nu vă zic, aștept să folosesc informațiile doar în folosul meu când o să fie el celebru :-D), dacă învață, de câte ori pe săptămână se antrenează etc. Înainte ca micul Mutu să coboare, domnul (departe de a fi sportiv la cele minim 140 de kile afișate) l-a sfătuit să muncească pentru sport, dar să și citească. Să nu dea doar cu piciorul în minge, ci să învețe istorie, să fie capabil să facă strategii și să aibă cultură fără a-și pierde fair-play-ul.

Cu atâtea povești adunate la un loc, cine se mai duce la cinema? Cine are nevoie de mai multă acțiune, dramă sau inocență? Cine mai simte nevoia să absoarbă cuvinte din cărți?

Comments

Oana • May 24, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. joe May 24, 2013 - 09:17 Reply

    Asa e, vezi multe in autobuz. Cand te simti foarte sociabil si nu stii ce sa faci, nu te duce in club, du-te in…autobuz.

    • Oana May 24, 2013 - 10:08 Reply

      E si asta o treaba. :))

  2. Deme May 24, 2013 - 09:47 Reply

    De vreo lună am reînceput să circul cu autobuzul, însă n-aş putea să îţi spun nici măcar o povestee de pe drum. De regulă, mă trântesc pe-un scaun şi citesc până ajung la destinaţie… mai ridic doar capul din 5 în 5 minute, să nu ratez staţia mea 😀

    • Oana May 24, 2013 - 10:09 Reply

      Si eu citesc de obicei, daca-s singura, dar ieri nu ma puteam concentra ca se intamplau prea multe.

  3. O Oană May 24, 2013 - 09:55 Reply

    Multe lucruri afli din autobuz… mi se învârt în cap scenarii de filme uneori la câte văd / aud.

    • Oana May 24, 2013 - 10:09 Reply

      Poti scrie o carte. 😀

  4. Andra May 26, 2013 - 21:52 Reply

    :))) eu ascult muzica in tramvai si citesc. mami zice ca am totate sansele sa bage unu cutitu in mine in ritmu asta :)). zici ca as merge cu metroul noaptea prin bronx :)))

    • Oana May 27, 2013 - 08:31 Reply

      :)))
      Eu muzica nu prea mai ascult, in schimb de citit citesc. Daca pot. 😀

  5. Ana Q. May 26, 2013 - 23:05 Reply

    :)) aoleu, cate intamplari din astea n-am scris si eu cand faceam naveta cu autobuzul 30 (care traverseaza orasul Ploiesti de la Nord-Sud..si da, eu il luam dintr-un capat si coboram in celalalt ca sa ajung la job). Cred ca facusem si-o categorie pe blog #dinautobuz unde tot postam ce aud/vad/patesc.
    You got to love to travel by bus, what can I say? 😀 It`s always a joy.

    • Oana May 27, 2013 - 08:32 Reply

      Si eu ma gandeam la un moment dat ca e nevoie de asa o categorie :)).

Leave a Reply