Oana Kovacs

14

Vecina și dilema pomelnicului făcător de minuni

Eu una îs destul de reticentă față de BOR și anumite practici bisericești, cu atât mai mult când îs îmbinate cu superstiții într-un stil pe care Vitoria Lipan (da, tanti aia din manualul de a opta care mergea și la vrăjitoare și la biserică) l-ar invidia și cu tot felul de idei prostești.
De asta mi-a ”sărit în ochi” când a mea mamă (o femeie credincioasă și des mergătoare la biserică, dar superstițioasă – all in one, că așa-i mai sigur) m-a prevenit că ”de acuma, tot timpul când mă duc la biserică duc pomelnic și pentru X ca să rezolve cu copilul ăla”. Primul meu gând evident a fost că pruncul suferă de vreo boală (ar fi fost o explicație bună pentru urletele extrem de matinale) și doamna se îndreaptă spre ajutorul de la Dumnezeu. Tot ok până am întrebat, ca să nu am idei greșite. Și dacă tot am întrebat, mi s-a și răspuns – ”Păi ăla mic îi așa rău, crede X că l-o fi deochiat cineva și tată-su n-are răbdare deloc cu el, nici de mâncare nu-i dă, că-l enervează!”. 
Hăăăăăăăăăăăăăăăăăă??? Trecând peste faptul că nu înțeleg cum se împletesc superstiția (deochiul) cu credința (pomelnicul – deci rugăciunea), îmi venea să mă duc peste vecina și vecinu’, să le trag două palme la amândoi și se sun la protecția copilului. Adică tu, ca mamă, lași copilul acasă cu tatăl și el îl lasă să facă foamea ca să nu se enerveze? Și soluția ta e un POMELNIC??? Really?!?!?!? La vârsta ei (nu-i tinerică deloc) ar trebui deja să fi auzit zicala ”Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă” și să se prindă că soluția nu e o rugăciune prepaid, ci o discuție serioasă cu individul în care să priceapă ca pruncul are o mamă și un tată care trebuie să-l crească și să-l educe, nu o mamă superstițioasă pe care să nu o ducă mintea să îi zică boului de tată că dacă tot l-au făcut să facă bine să se și implice sau pa și la gară. Eu nu pot să concep așa ceva! Cum să crezi că altcineva e de vină (că l-a deochiat pe copil) pentru că donatorul ăla de spermă (că nu pot să-i zic altfel) nu îi capabil să relaționeze cu un copil de câțiva anișori (pe care el l-a procreat) cât să îi dea să mănânce??? Ok, înțeleg că e agitat pruncul și nervos și obraznic și țipă și face circ, dar cum să îl ții nemâncat o grămadă de timp dacă mamă-sa nu îi acasă??? Nu știu de care din ei doi să zic că mi se pare mai antitalent la ”setul” a gândi + a crește un copil. Nu-s eu cea mai mare doritoare de copii, dar nu pot să nu mă enervez. 
În fine… e simplu să zici că altu-i de vină când copilul e agitat și e simplu să zici că nu poți să îi dai de mâncare că te enervezi. 
Dacă mă vedeți pe la știri dând declarații pe temă, să nu vă mirați, totuși scenariul meu e că se face mare pruncul și o să-i bată pe rând…
 
Acuma sincer, exagerez eu? Sau îs niște inapți? Poate e ceva ce îmi scapă din cauza faptului că n-am copii și adopt și eu poziția de păreristă ca babele de la bloc…

Comments

Oana • June 28, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Amiuţa June 29, 2011 - 05:32 Reply

    Mare-i gradina Domnului, si multi ii sar gardul. 😛

    P.S. : Nu am putut sa nu remarc ca ai terminat (in sfarsit) "Cel mai iubit dintre pamanteni". E singura carte pe care am citit-o de mai multe ori. Ti-a placut, pana la urma? Sau ai ramas cu un gust amar, pentru ca e intr-adevar trista….

  2. anda_elena June 29, 2011 - 05:37 Reply

    Intr-adevar, ce povestesti tu aici n-are legatura cu deochiul. In plus, deochiul tine o perioada (scurta) – nu e ceva etern sau, oricum, cu o durata mai lunga de timp – precum blestemul, de exemplu.

    Scotand din contextul prezentat – din pacate, tin sa te anunt ca deochi, blesteme, vraji, chiar exista. In afara bisericii, clar! In interiorul bisericii exista rugaciuni si slujbe speciale impotriva lor. Sa dai un pomelnic, e ok – dar trebuie si sa crezi ca se poate rezolva ceva, sa te rogi cu inima, nu doar in cuvinte, sa-ti doresti sa fii tu sau cine-i in necaz – bine.
    Uite, Sfantul Ciprian, de exemplu, inainte de a deveni crestin era un mare vrajitor. Dupa ce a ales calea lui Dumnezeu si a constentizat pacatul sau, a luptat impotriva vrajitoriei. Astazi, acatistul lui se citeste tocmai pentru a fi ferit de necazuri si de vraji…

    Eu, una, stiam ca exista toate astea. Incercam, totusi, sa ma amuz de ele si sa consider ca de mine nu se poate lipi nimic rau. Asta pana cand, Maria mea, pe la o luna, a fost deochiata. De o prietena care n-a intentionat asta… dar… s-a intamplat… Dupa ce a plecat de la noi (singura vizita in acea zi), Maria a inceput sa fie foarte agitata. Copilul meu super linistit, care dormea si papa la timp si era tot numai un zambet, acum nu s-a simtit bine. Am zis ca-i doar o stare si nu i-am dat importanta. La prima masa, mi-a refuzat sanul. Am zis ca nu-i e foame. Am adormit-o cu greu. Cand s-a trezit, am incercat s-o pun din nou la san. Urla ca din gura de sarpe, se facea rosie de ziceai ca explodeaza, se framanta si se strangea – era groaznic! Si a facut asa pana spre seara – cand, de acum imi venea si mie sa ma urc pe pereti. Abia atunci am acceptat ideea de deochi si am inceput sa-i dau cu "Tatal nostru". In cateva minute, fata mea s-a linistit de parca nimic nu s-ar fi intamplat, a mancat, a adormit cuminte si si-a reintrat in ritmul normal.

    Scuze ca m-am lungit atat 🙂

  3. Sălcudean Oana June 29, 2011 - 05:56 Reply

    Nu înţeleg eu chestia cu superstiţiile şi biserica. Am mai fost şi eu la botezuri şi dacă s-a întâmplat cumva să stea bebe la mine în braţe, apoi la mătuşica X şi a început să plângă, cu siguranţă mătuşica n-a făcut nimic (precis nu l-a strâns prea tare în braţe, precis nu l-a scuturat după ce tocmai mâncase) ci i l-a pasat Oana deochiat! Şi de-aici… agitaţie întreagă cu chibrituri, cu rugăciuni, cu tot ce vrei… până şi-au dat seama că ăl mic trebuia de fapt schimbat. Despre ce ai spus tu cu tatăl care nu-i dă de mâncare, păi dacă a fost suficient de "bărbat" să-l producă, să fie şi ca să-l crească cum trebuie. Bărbaţii sunt nişte inapţi uneori. 🙂

  4. andrei June 29, 2011 - 06:59 Reply

    cam de la varsta de 15 ani am incetat sa cred in: prietenul imaginar din ceruri, barbosul din ceruri..si alte denumiri. Tot atunci am incetat sa cred si in blesteme, vraji, deochiuri…
    Cred ca credinta in astfel de lucruri tine de educatie. Mama imi povestea ca credea ca vecina le fura lapte de la vaci (adica e ceva de genu: aia pune un blestem pe vaca si vaca respectiva nu va mai da lapte, iar diferenta se duce in ugerul vacii celei ce a pus blesetmu…misto nu?). Dupa aia a ajuns maica-mea la facultate, alea – alea si i s-au deshis ochii.
    Eu ma casatoresc la anul, si din cauza asta imi trebuie nasi. Normal ca traditia/superstitiile spun ca trebuie sa pun nasi pe ceva urmasi ai nasilor mei…nu conteaza ca ne intalnim odata la 2 ani. Daca nu o sa avem ghinion, nu va tine relatia…etc.
    In ceea ce priveste cresterea unui copil, din punctul meu de vedere exista 2 extreme.
    1. Cea prezentata de tine, unde copilul este neglijat.
    2. Copilul este prea protejat. Cunosc pe cineva care au copil de 15 ani…Inca ii mai cara bunica ghiozdanul pana la scoala, il ia de la scoala. Pana la 12 ani el nu stia sa se stearga singur la fund, tot timpul trebuia sa fie bunica pe langa el. Nu e lasat iarna afara in zapada ca "poate raceste"…
    Gata hai ca am scris prea mult…Scuze pentru asta

  5. Oana June 29, 2011 - 07:00 Reply

    Amiuța, nu am terminat-o, o citesc ăn background că e atâtaaaaaaaaa de tristă :(.
    Anda, nu știu ce să zic, recunosc că nu prea cred în deochi ș.a.m.d. ci mai degrabă în gânduri negative și pozitive :). Bine că s-a făcut ok pitica, e greu la vârsta la care nu pot să zică exact ce au :(.
    Oana, siguuuuuuuuuuuur i-ai făacut tu ceva la bebe și nu ai vrut să recunoști :)))).

  6. Bibliophile June 29, 2011 - 07:05 Reply

    Eu cred că acel copil urlă şi e rău cu lumea pentru că nu au ştiut cum să-l educe. Că trebuie spânzurat şi ta-su e altă problemă, cum să laşi copchilu fără mîncare? Tre sa fii tâmpit rău.
    Pomelnicul oricum n-o să ajute la nimic. 🙂

  7. Oana June 29, 2011 - 07:06 Reply

    Andrei, și prietenul meu e ateu, eu agnostică și ceilalți din familie cu diverse credințe, deci îți dai seama ce ciorbă iese :)). Eu pentru căsătorie știam că nașii trebuie să fie părinții spirituali ai miriloc – câte bordeie, atâtea obiceie, îți dai seama :).
    Cât despre copii, cunosc și eu ambele situații, nicicare nu e ok, dar ce face vecinul meu cu copilul se numește neglijare :(.

  8. Oana June 29, 2011 - 07:11 Reply

    Bi, păi îți dai seama că nu îi nici educat ok cu asemenea specimene de părinți. După ce că ei își bat joc de educația lui, tot ei (mă rog, el) îl țin nemâncat că ăla mic e stresant…

  9. andrei June 29, 2011 - 07:27 Reply

    @anda_elena…poate ca ai dreptate, desi, daca mi s-ar intampla mie asta, as incerca sa aflu un raspuns pe calea tehnologiei si nu a superstitiei. Imi vine tare greu sa cred ca daca ai recitat o poezie totul se indreapta de la sine. Probbail as fi dus copilul la doctori. Exista intr-adevar cazuri extreme cand doctorii nu pot afla boala sau cauza ei. In astfel de cazuri ii inteleg pe cei ce se intorca la D-zeu.
    Cine stie..poate copilul tau vroia sa auda o poveste…si cum Tatal nostru suna a poveste cu Feti-frumosi…
    Este doar pararea mea. Poate cand voi avea un prunc imi voi schimba aceasta parere.

  10. andrei June 29, 2011 - 07:29 Reply

    @oana. Da asa este…nasii sunt considerati parinti spirituali. Doar ca la Hunedoara (de acolo sunt de loc…) cica e bine sa pui nasi pe urmasii nasilor de botez ai mirilor…cica.

  11. Oana June 29, 2011 - 07:51 Reply

    Andrei, și eu gândesc cam tot ca tine, apropo de povești, mi-ai inspirat o postare, o întâmplare funny legată tot de deochi.

  12. INTJ June 29, 2011 - 13:22 Reply

    no, daca statu' incurajeaza inmultirea pe bani … ne mai miram ca apar si fenomene din astea? societatea, ca mediu destinat inital protectiei individului, nu mai de mult ce trebuia sa fie … iar urmarile nu se lasa asteptate.

  13. Oana June 29, 2011 - 13:40 Reply

    INTJ, nu cred ca traiesc asa de bine din banii de la stat.

  14. INTJ June 29, 2011 - 14:59 Reply

    @Oana – da. da' fara …

Leave a Reply