Oana Kovacs

povesti-termina-incep-noutati
8

Unele povești se termină, altele abia încep

Viața asta e oribil de ciudată, dar și înspăimântător de faină uneori.

povesti-termina-incep-noutati

sursă foto

În ultimele luni s-au întâmplat ATÂT de multe încât nu am idee cum aș putea clasifica anul ăsta. Știu că mai e timp până-n decembrie, însă am avut o perioadă atât de plină de evenimente că am simțit că mă sufoc. Și-atât de multe personale, încât nu le-am găsit loc aici. Nu mi-am mai găsit nici eu locul pe blog și m-am gândit serios să îl închid. Mi-am dat termen de decizie ”serioasă” până în noiembrie – ori scriu, ori o las baltă. De când mi-am autoimpus să iau o hotărâre nici măcar nu m-am gândit cu adevărat la ce ar însemna ea pentru mine.

Nu mai pot să scriu doar de dragul de a tasta, asta mi-e clar. Evenimentele mă lasă rece și chiar și interacțiunea cu mulți dintre cei pe care i-am cunoscut online.

Ce am făcut când nu am scris aici?

Am îngropat un om. Începusem o postare amuzantă (cred eu), despre nunta mea și-a lui Alex, unde și omul își avea locul. N-am mai terminat-o… Am zis să o termin și dacă nu mai e comică și nu o mai pot scrie râzând dar am abandonat și a doua versiune. Nu cred că o să îi mai pun punct vreodată, oricum aș vrea să sune sau să arate nu o mai pot scrie. Plâng și când scriu explicația asta scurtă. Mi-e greu să scriu asta, parcă e mai ușor să o zic, pentru că vorbele zboară, dar asta va rămâne scris aici. L-am îngropat…

Am sărbătorit apariția unui om nou și m-am simțit cu adevărat fericită de mai multe ori în ultimul an. Detalii vor mai veni, deși rar (zic eu), dacă mă decid să țin blogul în picioare.

Am sărbătorit plecări din țară, planuri de nuntă, călătorii & joburi noi. Ale altora. Nu contează că nu-s ale mele, sunt lucruri care mi-au adus bucurie. De fapt, unul din cele înșirate m-a și împins să deschis wordpress-ul la miezul nopții și să scriu după atâta timp.

Am început să-mi regăsesc pofta de citit în ultima lună.

Am avut un accident de mașină și-am ajuns la spital. Am scăpat (aproape) intactă, cu o mică ”șifonare” a spatelui pe care sper să o repar cu kineto. Mai dureroasă e umblătura după actele referitoare la vătămarea corporală, care îmi mănâncă timpul și nervii, mai ales că acum depind 100% de domnul soț, că n-am ce să conduc, mașina mea stând în service săptămâni bune.

Am anulat o vacanță și-am planificat alta.

Am fost alături de tata prin două operații majore de care a trecut foarte bine.

Am fost la o nuntă la care abia am așteptat să merg. :)

Am învins o boală/stare.

Am cerut o mărire de salariu și-o avansare râzând, fără vreo pregătire prealabilă, negociindu-mi poziția în firmă. După cum mă așteptam (din motive și foarte obiective și subiective), nu le-am primit, dar sentimentul pe care mi l-a dat discuția a fost așa mișto că mă întreb de ce ne batem capul atât de mult cu astfel de ocazii când nu avem absolut nimic de pierdut. Ba chiar pentru mine e un avantaj să rămân pe poziția pe care sunt, din motive menționate și mai sus printre rânduri. (Azi sunt o misterioasă, știu).

Nu doar că nu am primit vreo mărire de salariu, dar m-am implicat în niște proiecte de freelancing mult mai avantajoase financiar. He, he, avantajul de a fi și corporatist și omul nimănui și-al tuturor. :)

Cam asta e despre mine în linii mari. Unele povești s-au terminat brusc și unele abia încep.

Va continua.

 

Comments

Oana • August 18, 2016


Previous Post

Next Post

Comments

  1. alaxandra August 18, 2016 - 11:37 Reply

    Sa nu il inchiiizi. :)
    Lasa-l aici, e parte in blogosfera, din noi.

  2. Dan August 18, 2016 - 12:15 Reply

    De ce nu infintezi un club ?.Ma primesti si pe mine in club,abia astept sa colaboram la diverse proiecte,mai multe detali in privat ! :)

    • Oana August 18, 2016 - 15:01 Reply

      Club? :)
      Ce fel de club?

  3. Alexandra August 18, 2016 - 15:07 Reply

    Bine ai revenit! :) Asteptam cu drag continuarea (…rile)!

  4. Moldoveanca August 18, 2016 - 17:23 Reply

    Si eu credeam ca eu am avut un an dificil! Multa putere in continuare!

  5. Nevasta lu’ Bunicu’ August 19, 2016 - 04:59 Reply

    Te iubesc pentru atat de multe lucruri si pentru felul in care tu si Alex ati fost alaturi de mine nu voi putea niciodata sa gasesc cuvintele potrivite sa va multumesc. Love you nepofina. Intr-un fel sau altul eu tot cred ca Bunicu’ va avea grija de noi. In felul lui total unic si special :)

  6. Paula Marin August 22, 2016 - 17:29 Reply

    Toate lucrurile prin care ai trecut te-au determinat sa crezi ca sunt mult mai multe de facut in exteriorul vietii virtuale. Totusi, poti sa scrii din cand in cand despre aceste lucruri, un articol pe saptamana, te pricepi si ar fi pacat sa inchizi blogul dupa atata activitate.

  7. Iuliana September 2, 2016 - 11:08 Reply

    Speram la perioade de inactivitate mai scurte. E bine, de asemenea, ca nu s-a intamplat nimic grav in urma accidentului. Ce perioada incarcata. 😀

Leave a Reply