Oana Kovacs

petrecere-nunta
10

În loc să unească, despart

petrecere-nuntasursă foto

Am impresia că undeva între 22 și… sincer, nu știu câți, ani, viața noastră începe să se învârtă în jurul nunților. Serios, pentru nunți facem credite, vindem terenuri și ne împrumutăm de la vecini, pentru nunți renunțăm la ieșiri în oraș, tăiem într-un final și viciile de pe listă, ne mutăm cu părinții ca să nu mai dăm banii pe chirie și nu mai ducem nici câinele la tuns. Totul costă și când e vorba de-o nuntă lăsăm tot la o parte, indiferent că e a noastră sau a altora.

Din punctul meu de vedere există două feluri de a privi un astfel de eveniment.

La rece, nunta nu e nimic mai mult decât o noapte de petrecere plătită de trei ori mai scump decât ar fi normal, un chef pentru care tinerii căsătoriți trebuie să umble și să se streseze cu luni bune înainte. Iar odată ajunși în punctul X să se enerveze pentru orice detaliu care nu e cum și-au dorit și să zâmbească de complezență deoarece pică de oboseală. Pentru invitați, nunta e o cină ordinar de scumpă, timp pierdut dedicat pregătirilor (vorbesc de cei care nu merg la nuntă în trening) și frustrare pentru că trebuie să-l suporte pe X sau Y timp de multe ore și să facă efort să pară entuziasmați chiar dacă sala li se pare oribilă, mâncarea grețoasă și muzica insuportabilă.

Subiectiv și teoretic vorbind, nunta e un eveniment unic în viața celor doi care se căsătoresc. Oficial abia atunci își încep viața împreună și devin o familie, iar petrecerea e cel mai bun prilej pentru a sărbători acest lucru alături de cei dragi, părinți, rude, prieteni. Pentru participanți e momentul în care îi pot sărbători pe apropiații lor cu un party de neuitat pentru toată lumea.

Și acum, realitatea: încă mai caut oameni care să-i înțeleagă cu adevărat pe cei care din motive obiective refuză să participe la nunta lor, să priceapă că soarele și luna nu se învârt în jurul acestui eveniment. Încă mai aștept să văd invitați care refuză să meargă la o nuntă în loc să intre în datorii ca să nu se facă de râs că ei nu apar la nunta vecinului de la scara B. Încă îmi doresc să văd foști miri care nu răceasc relațiile cu cei care nu au putut/ nu și-au permis să le fie alături la nuntă. Și invitați care să nu frece încontinuu nervii mirilor pe motiv că lor nu li s-a servit supa la temperatura de 65,43 de grade sau că fotograful nu le-a făcut suficiente fotografii lor.

Nu pricep și basta cum, un eveniment care ar trebui să fie fericit, devine un motiv meschin de răzbunări, de bârfe, de renunțări, de dorințe de a lua fața celorlalți, de calcul al profitului, de răciri de relații. M-am săturat de nunțile făcute de dragul de a le face, de oameni care abia așteaptă să numere banii, de cei care respiră ușurați după petrecere pentru că în sfârșit se pot muta în dormitoare diferite și îndrepta încet-încet spre divorț.

De pe la 20 de ani am tot mers la nunți. Cam un sfert din cei la care m-am dus, fericită sau obligată (da, am avut și situații din-astea) să le fiu alături au trecut deja printr-un divorț. Încă un sfert minim nu mai țin legătura cu mine. Prietenia n-a mai fost așa importantă din momentul în care am predat plicul; mi-am făcut datoria și-am fost pusă pe liber. Din cei pe care i-am refuzat, cea mai mare parte mă ignoră complet, indiferent că i-am refuzat pentru că eram la acel moment în doliu sau în rahat din punct de vedere financiar, evident, și din aceste cupluri, multe s-au destrămat – oricum nu mai contează, la următoarea nuntă pe lista de invitați vor fi prietenii noi. :)

Eu nu-s măritată, deci nici n-am planificat vreo nuntă vreodată. Nu știu dacă o să fac cândva, dar sper că dacă asta se va întâmpla, să nu mă schimbe într-o manieră negativă și să nu fac dintr-o ocazie frumoasă una în care să mă despart de cei dragi în loc să mă apropii de ei.

Și încă ceva, nu mă înțelegi greșit, nu sunt anti-nunți, sunt anti-falsitate, de ambele părți. Pe lângă nunțile după care am rămas cu un gust amar, sunt și câteva unde m-am simțit extraordinar, care mi-au plăcut la nebunie și la care m-am dus din pură bucurie. Și vor mai fi și altele așa.

Comments

Oana • January 27, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. dunia January 27, 2014 - 12:35 Reply

    :) Presiune există întotdeauna la asemenea evenimente. Uite o altă situație. O căsătorie, iar sora miresei locuiește în altă țară. Financiar, sora miresei nu stă bine, costurile ar fi enorme, bilete de avion, plus nunta.
    Ai prefera, mutând acum situație pe tine, tu mireasă, ca sora să nu vină pentru că nu are bani?
    Eu aș vrea să vină, fără absolut nici un ban, pentru prezență, pentru că aș vrea să fie cu mine într-o zi importantă. Cu banii putem să ne reglăm în ani, dacă e nevoie. Situații sunt multe, fel de fel. Plus că fiecare e educat într-un fel, da, pentru unii e o rușine să nu meargă la o nuntă deoarece nu au bani și se împrumută. Oricum ar fi, de-a lungul timpului oamenii care nu se potrivesc oricum se îndepărtează, iar dacă s-au îndepărtat chiar de la un început de drum, poate atât a trebuit să fie călătoria lor împreună.

    • Oana January 27, 2014 - 12:44 Reply

      Știu, problema e subiectivă. Și eu aș prefera prezența, uitând de bani, dar trebuie să aibă și persoana aia dorința de a veni.
      Mi se pare o complicăciune cu nunțile astea, că ajungi să ți-i pui în cap și pe prezenți și pe absenți și pe ăia neinvitați. :))

  2. Alina January 27, 2014 - 12:55 Reply

    Cred ca nunta era inainte prilejul pentru comunitate de a ajuta tinerii casatoriti, prin darul facut. Multi merg la nunta lui x pentru ca si X a fost la ei, deci nu se face sa nu ii intoarca darul. De cate ori nu am auzit: “Eh, mi-a dat atatia euro, doar nu o sa ii sau mai mult!” Obiceiurile astea nu au cum sa dispara atat de usor, exista deja pe langa presiunea sociala si o presiune comerciala sa ii spun asa, pentru ca industria nuntilor este puternica si ar manca si oamenii aia. Unii traiesc doar pentru asta, e singurul lor moment de glorie, ziua in care se vor simti “printi” sau “printese”.

    Si la sfarsit, raman si nuntile, foarte putine, in care cei doi chiar isi cheama alaturi oamenii foarte apropiati, cei care se bucura cu tot sufletul ca sunt acolo alaturi de ei, cei care nu se streseaza ca trebuie sa “scoata profit” la nunta, cei care au inteles ca te intinzi atat cat poti si nu mai mult. Si eu sunt fix ca tine, innebunesc cand vad oameni super stresati ca nu au bani, dar le trebuie mortis nunta, si dupa stau in seara respectiva si isi numara banii primiti, sperand ca vor avea cu ce sa acopere datoriile…

    Hai ca m-am lungit groaznic :)

    • Oana January 27, 2014 - 14:07 Reply

      Așa știam și eu că ideea inițială a darului era de a ajuta tânăra familie la început de drum. Undeva s-a pierdut sensul. Acum le dai bani ca să plătească petrecerea. 😀

  3. O Oană January 27, 2014 - 12:57 Reply

    Fiind în plin proces de planificare a unei nunți pot să-ți confirm că riscul de a cădea în extreme e mare. Sunt mulți în jurul meu care nu pricep că noi nu de dorim nuntă pentru bani, ci o nuntă doar cu oamenii dragi nouă. Și încercăm să le explicăm că nu ne interesează ”obligațiile”, dar nu ne iese mereu. Uite-așa riscăm să ne stresăm pentru nimicuri. E greu să rămâi cu mintea întreagă în situații din astea :))

    • Oana January 27, 2014 - 14:09 Reply

      Te înțeleg. Noi nu planificăm vreo nuntă și totuși, foarte des, oamenii se autoinvită la ea. 😀
      Să mă pun să le explic că nici la nunta imaginară nu-s pe listă? :))) N-are rost.

  4. Cris January 27, 2014 - 13:00 Reply

    Colegul meu de pat zice că nunta este cea mai scumpă (și mai proastă) ieșire la restaurant :)

    Undeva pe la 30 de ani îți dai seama că poți spune ”nu” unei asemenea invitații fără să strici relațiile de amiciție cu mirii.

    • Oana January 27, 2014 - 14:10 Reply

      Eu pot să zic nu și acuma, mirii înghit mai greu. :))
      Și la cei cu adevărat importanți nu zic nu.

  5. Ochiul babei January 31, 2014 - 00:02 Reply

    Hm, ce sa zic? N-am avut niciodata vreo problema in a spune “nu” la o astfel de invitatie. Cred ca, in afara de cateva nunti in familie, am fost doar la doua nunti din obligatie, sa zicem.

    La propria mea nunta, noi, nasii, parintii din ambele parti si inca trei perechi de rude. Asta, desi persoana care “facea jocurile” in familie a fost de parere ca trebuie o nunta mai mare. Am spus pur si simplu ca nu ne permitem asa ceva dar, in subsidiar, mie chiar nu-mi plac chestiile astea! Cum adica, sa fac datorii ca sa nu ma vorbeasca x si y???? A tine cont de gura lumii mi se pare cea mai inadecvata solutie ever.

    • Oana January 31, 2014 - 00:06 Reply

      Deci se poate! Ha!!! Știam eu! Îmi place procedura. :)

Leave a Reply