Oana Kovacs

4

Un pic despre grade de rudenie, un pic despre vacante de mult trecute si un pic de ura catre Wizz Air

Post inspirat de anularea zborului Dortmund – Timisoara care ar fi adus-o pe geamana mea din alti parinti pe plaiurile mioritice.
Cand eu nu eram pe lume, ci doar pe drum, mama avea o prietena insarcinata si ea. Si in dialogurile lor de mothers-to-be au discutat (evident) si de numele viitoarelor odrasle (pe vremea aia nu era era ecograf simplu, ce sa mai zic de 3D, 4D si alti D), in special a celor de fetite si s-au trezit ca toata lumea – doua mame & doi tati – s-au gandit fix pix la acelasi nume asa ca in ultimul moment (cand ne-am facut aparitia, pe rand, la doua luni si cateva zile distanta) eu am devenit Oana (deh… inspiratia de moment, alta explicatie nu am primit eu, care asteptam ceva dragut gen “L-am luat dintr-o carte) si ea Alexandra.
Cativa ani mai tarziu, mama si fiica, vecine usa-n usa au luat drumul strainatatii, dar legatura nu s-a pierdut.

Intr-una din vacantele Alexandrei aici, am planuit o excursie in zona Brasov-Bran. Ne-am facut cumparaturile, ne-am pregatit bagajele, ne-am luat biletele de tren si intr-o zi insorita de vara (dupa clasa a 12-a, deci libertate totala) am plecat. Urcam in trenul jogos al CFR-ului, neatente (eu is de vina, doar is trenurile patriei muma :D) ajungem in alt vagon, dar cu numerele de pe bilete si ne asezam. Pe langa noi, inca 3-4 oameni, din care o doamna tipica care intra rapid in vorba cu noi dupa ce ne studiaza extrem de atent pret de vreo 5 minute:
– Fetelor… voi sunteti gemene, nu?
– Nu.
– Aaaaaaaa (cu un zambet siret), sunteti doar surori!
– Nu.
– Cum? Nu sunteti surori??? M-am prins eu atunci – voi sunteti verisoare!
– Nu…
– Cum nu??? Pai da’ ce sunteti voi?
– Stiti, noi suntem vecine… defapt am fost, incep eu explicatia. Intre timp apare o doamna cu bilete in mana si imi explica frumos ca i-am ocupat locul si ne aflam in vagonul gresit. Ne luam bagajele si plecam sub privirile stupefiate ale babei. Gasim vagonul corect, ne facem comode, hop si-o baba care se uita insistent:
– Sunteti gemene?



Noroc ca mum nu le are cu calculatoare, internet, facebook, blog, ca daca vede ca am scapat in lume o poza in care is incaltata in tenisii aia o sa imi tina predici pana la sfarsitul vietii, posibil chiar sa ma pedepseasca :)).

Comments

Oana • March 24, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. adizzy March 24, 2011 - 11:43 Reply

    eh eu cu al meu frate patesc sa mi se zica "ce cuplu frumos" pe la nunti cand mergeam si nu aveam nici unul pereche..o well 🙂 dar eu cu el suntem gemeni – dupa zodie 😀 legat de poza ta..plutesti?

  2. Tomata cu scufita March 24, 2011 - 13:35 Reply

    wow, chiar, ce bine semanati. ;)) din comentariul lui adizzy am inteles ca tu esti cea din stanga. 😛

  3. Oana March 24, 2011 - 18:52 Reply

    Adizzy, mie si la Alex, prietenul meu ni se spunem ca semanam de parca am fi frati :)). Si nu plutesc, am un picior pe o bordura :)))).
    Tomata, aia-s eu… cu tenisi albastri :D.

  4. Patru oameni, o lună | Oana Kovacs

Leave a Reply