Oana Kovacs

pantaloni-scurti-flori-kurtmann
15

Cum să uiți de tot

Atâta de mult îmi place să călătoresc încât tind să cred că orice supărare se vindecă cu un loc. Cred cumva că dacă acumulăm experiențe noi și cunoaștem alți oameni așternem uitare peste ce e rău. Îngropăm amintirile urâte sub nisip sau le spălăm cu apă de mare până devin fade.

Pe mine călătoriile mă rup de lumea în care trăiesc. Uit de tot. Uit de griji, de plata întreținerii, de chirie, de factura de curent. Am uitat că am un job nou și un miliard de lucruri noi de învățat și-am uitat și că acasă mă așteaptă obligații. Uit că trebuie să fac cursuri, să trec iar prin examene, că trebuie să rețin multe informații și că am de predat rapoarte pentru proiectele mele care nu țin de job.

Și vacanța care tocmai a trecut a fost ca un vid. 11 zile în care n-am știut (aproape) nimic din ce se întâmplă în lumea reală. N-am mai avut 11 zile de vacanță de vreo 10 ani și am gustat acum plăcerea supremă de a nu avea nici cea mai vagă idee cât e ceasul. Nici nu m-a interesat cât era. Nici nu doream să știu cât era ceasul.

Dacă sunteți amatori de senzațional, am să vă dezamăgesc. Am petrecut 11 zile în Grecia, din nou. Și-am decis că atâta timp cât îmi voi permite și câteva zile de vizitat orașe din diverse țări (la pas, așa cum trebuie) n-am să abandonez plajele elene. M-am îndrăgostit iremediabil de ele. Am vizitat o mulțime, m-am bucurat de peisaje diverse, am făcut fotografii și nu prea, ocupată să absorb experiența în sine prin ochii mei, nu prin lentilele unui aparat. Dar nu-mi pare rău.

Am văzut anul acesta tot brațul Sithonia din Halkidiki, golful Porto Koufo și orașul Salonic. Pielea mea a înghițit sute de mililitri de loțiuni și uleiuri cu factor de protecție 50, multă cremă hidratantă și chiar mai multă sare. Am cărat kilograme de nisip în mașină și-n cameră și probabil rucsacul pe care l-am tot dus pe plajă are și el grăunțe abandonate prin buzunare. Am dus după mine în vacanță haine puține și m-am întors cu jumătate nepurtate. În Grecia la țară costumul de baie e piesa de rezistență a oricărei garderobe. Nu există presiune socială, nici vreo pasarelă imaginară, ca-n stațiunile arhipline.

Să vă arăt de ce aș tot reveni?

Pentru că la sat am nevoie doar de o pereche de pantaloni scurți și-un costum de baie (de pe prietenul eBay cu doar 10 dolari ). Bine, și de șlapi și ochelari (cel mai scump obiect din bagajul meu – am stat cu ei pe ochi și cu ochii pe ei ca pe butelie – pentru că într-un final glorios mi-am făcut ochelari de soare cu dioptrii). Apele albastre sunt tot acolo, an de an, indiferent cât de scump e costumul meu de baie sau câte kilograme am eu în plus sau în minus.

pantaloni-scurti-flori-kurtmann

Cărțile au venit la pachet cu prietenii (favorita a fost Și munții au ecou de Khaled Hosseini). Cheful de lectură a fost abundent.

cartea-din-vacanta

Palmierii au fost gratis. Peste tot.

grecia-palmier

Potaia iubitoare, cerșetoare și amatoare de drăgăleli e cu un an mai mare acum și la fel de dulce și lipicioasă.

marilu

Muntele Atos e neclintit, la fel ca și credința multora care-l vizitează. Eu mă mulțumesc să-l văd de la distanță.

muntele-atos

La oraș pe lângă un pantalon, dă bine și-un tricou primit de la o persoană dragă. Și-n loc de șlapi, o pereche de sandale care-au avut un final tragic. O geantă în care se aruncă aparatul foto și am fost good to go. Trebuia să fiu, pentru că am mers vreo 9 ore pe jos în Salonic. Nu glumesc când zic că iubesc să văd orașele la pas.

pantaloni-dungi-stradivarius

pantaloni-scurti-kurtmann

Plaja asta a fost o surpriză. Nu era indicată, când am intrat pe drumul spre ea ne temeam să nu fie un off-road ghinionist pentru mașina noastră. S-a dovedit a fi una din cele mai superbe și intime plaje pe care le-am văzut vreodată. Noi și încă maxim 10 persoane am fost acolo, plus personalul care atunci aranja beach barul pentru nopțile de petrecere care au loc acolo cândva… Habar nu am cum se numește și exact pe unde e, mi-am propus să verific pe Google Maps, dar… parcă n-aș vrea să îi fur din farmecul anonimității. :)
plaja-anonima-chalkidiki

plaja-anonima-halkidiki

Armenistis. O plajă Blue Flag. Adică una la care m-am dus îmbrăcată decent. Sutienul costumului de baie și pantalonii scurții nu se ridicau la nivelul său așa că am tras un onesie pe mine ca să văd și-o plajă bine cotată. A meritat.

salopeta-colorata-kurtmann

Ar mai fi motive de văzut Grecia, cam cât un meniu doldora de fructe de mare, dar prefer să merg la sport să le dau jos de pe mine decât să-mi fac sânge rău cu ele și pe blog… :)

P.S. Mai am să vă zic de Grecia. De bucuria pură pe care am simțit-o acolo la un moment dat. Probabil o să vă amuzați, dar pentru mine a fost ceva minunat. 

Comments

Oana • July 4, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Monica July 4, 2014 - 07:31 Reply

    ah ce poze frumoase. ma bucur ptr tine :)
    o sa plec si eu in curand in vacanta. :) Mbine, in Romania, dar oricum abia astept 😀

    • Oana July 4, 2014 - 08:15 Reply

      Ah, ce fain! E frumos in Romania, noi ne-am facut multe vacante in tara si colindam in weekenduri. :)

  2. simsim July 4, 2014 - 07:41 Reply

    ce faina vacanta ai avut! ati mers cu masina? doar ce ti+am citit articolul si m-am apucat să fac planuri:)) mai vreau articole si mai multe detalii despre organizare si costuri:DD

    • Oana July 4, 2014 - 08:16 Reply

      Da, cu masina am mers. Hai ca am sa ma pun sa scriu si despre organizare si costuri pe zilele viitoare. :)

  3. aA July 4, 2014 - 08:28 Reply

    ce frumos! si eu sunt indragostita de grecia de cativa ani! anul asta as vrea thasos, sa vedem daca-mi iese…

    • Oana July 4, 2014 - 09:20 Reply

      Inca n-am fost in Thasos, dar am auzit ca e frumos. Eu m-as bucura sa vad Atena si Santorini.

  4. O Oană July 5, 2014 - 14:23 Reply

    De Grecia m-am îndrăgostit anul trecut și mi-am promis că o să mai revin cu proxima ocazie :) La o vacanță ca a ta visez și eu… mai puțin.

    • Oana July 5, 2014 - 14:42 Reply

      Daca mai e putin… vacanta placuta!

  5. Povestile Mele July 7, 2014 - 23:15 Reply

    Frumoase locuri, frumoase povesti – si o spun chiar daca sunt indragostita iremediabil de racoarea muntelui.
    Cartea Sfarsitul unei iubiri e cea de Graham Greene?
    …si, pentru a ramane in domeniul cartilor, mie Si muntii au ecou mi s-a parut ca reia teme din celelalte doua carti ale lui Hosseini, Vanatorii de zmeie si Splendida cetate…

    • Oana July 8, 2014 - 08:46 Reply

      Da, e cartea lui Greene.
      Mie Si muntii au ecou mi s-a parut foarte diferita de primele doua carti scrise de Hosseini. Ma rog, tot tema afgana e de baza, dar mi se pare din alt registru carte de fata.

  6. Bia July 11, 2014 - 08:29 Reply

    Doamne, Halkidiki e un plan atât de vechi încât nu știu dacă se va materializa vreodata și eu chiar îmi doresc să ajung in Grecia continentala, in sens invers as zice, caci pana acum nu am fost decat in Corfu :(

    • Oana July 11, 2014 - 08:40 Reply

      Bia, iti tin pumnii sa ajungi cat mai repede, nu e o destinatie “imposibila”. In orice caz e totusi un pic mai complicat de la Cluj, in sensul ca se face mult mai mult timp pe drum (in cazul in care se face cu masina). Dar am vazut acolo si o masina de Iasi… deci why not? :)

  7. Adrian Lazar November 3, 2014 - 19:58 Reply

    Si totusi constat ca nu esti bronzata :)
    Sper sa ajung si eu candva in Grecia..

    • Oana November 3, 2014 - 21:16 Reply

      Asa arat eu FOARTE bronzata! :))

  8. Adrian Lazar November 3, 2014 - 22:06 Reply

    E clar 😀

Leave a Reply