Oana Kovacs

haos-ordine-ganduri
2

Uitasem

Aseară, scriind postarea anterioară, mi-am dat seama că am uitat cum e să-ți pui pe foaie (vorba vine) strict gândurile tale, fără să îți taie managerul din cuvinte, fără să te plesnească vreun editor peste degete, fără să-ți zică un client că poza nu e destul de mare, strălucitoare sau impunătoare.

Anul ăsta m-am dedicat MULT freelancing-ului și, deși am avut 80% experiențe pozitive și super pozitive (ah, pe câți oameni aș vrea să laud la final de 2015 – a fost un an fabulos în materie de proiecte personale – am cunoscut oameni noi și lucrez pe niște nișe care-mi plac de mor!), timpul meu pentru citit și scris s-a diminuat drastic. Asta e, am câștigat pe-o parte și am pierdut pe alta.

Pe de altă parte, m-am și reținut de la a-mi arunca toate prostiile pe blog și-am refuzat și niște colaborări, care poate-ar fi adus bani de-o savarină, dar ar fi transformat locul ăsta în orice în afară de ceea ce vreau eu să fie – casa mea online, locul meu de joacă, spațiul care să-mi reflecte egoismul meu pur de a avea ceva al meu și numai al meu (recunoașteți cumva printre rândurile astea copilul singur la părinți?).

Îmi doresc să scriu mai des, am povești, dar parcă uneori gândurile mele nu iau forma pe care o doresc, propozițiile nu se leagă în frazele pe care le aștept și textele nu ies închegate, așa că le las în purgatoriul drafturilor până reușesc să le dau o formă care să mă mulțumească.

Am intrat, cu ajutor, nu singură, într-o etapă (sună foarte pretențios, dar nu găsesc alt cuvânt) în care încerc să muncesc la fel de mult, dar mai organizat, gândindu-mă și la mine – într-o formă mai egoistă decât aceea de a deține un blog unde scriu strict ce mă taie capul. Poate ține și de maturizare (la 10 ani după majorat, dar… better late than never), dar m-am decis (și-s incoruptibilă, ca să folosesc alt termen la modă) să nu îmi mai irosesc timpul cu oamenii. Dacă au un rol pozitiv în traiul meu bine, dacă nu, pot să uit de ei. Nu am tot timpul din lume după cele 8 ore de job pe zi, iar timpul care-mi rămâne după alte îndatoriri trebuie consumat într-un mod plăcut.

Am ajuns în punctul ăla în care nici planuri de răsturnat lumea nu am, și culmea, nici de ”salvat suflete” nu vreau să mă ocup. Iar scrisul pe blog ar fi fain să redevină ce-a fost, modalitatea mea de relaxare. Oi vedea. :)

În orice caz, sper din suflet să nu-nchei anul fără să vă povestesc de puținele mele lecturi din 2015. Puține, dar dragi și faine, că m-ar durea sufletul și-aș simți vinovăție dacă nu le-aș menționa aici.

La revedere recitire!

haos-ordine-ganduri

Comments

Oana • December 23, 2015


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Oana’s Books December 23, 2015 - 10:38 Reply

    Te înțeleg – chiar foarte bine – când zici de oamenii cu care vrei să te înconjori. Mie mi-a fost dat să aud comentarii ironice “Ei da, fix tu, femeie ocupată, ce să zic, acum n-ai timp de muritorii de rând, ți-au trebuit ție două joburi ca să te dai mare!”. Inițial mă scuzam și dădeam explicații, poate-poate mă înțelegea cineva. Dar acum nu, m-am trezit la realitate. Nu-mi plătește nici unul din cei care comentează facturile, nici unul nu știe de ce și pentru ce muncesc, nimeni nu se gândește decât la persoana proprie. Și-am decis să fiu și eu puțintel egoistă și să mai zic și “pa”. Așa că te înțeleg pe deplin!

    • Oana December 23, 2015 - 12:21 Reply

      Si eu am parte de multe reactii de dat peste nas cu freelancingul de la persoane care nu inteleg situatia mea sau n-au fost niciodata nevoie sa plateasca rate sau alte chestii. Invatam sa ignoram, nu?

Leave a Reply