Oana Kovacs

un-copil-are-doi-parinti
14

Toți copiii au doi părinți

Bărbații vânau și femeile se ocupau de cuib și prunci. Ați reținut timpul, da? E trecut.

Ciudat e că eu tot mă lovesc de stilul ăsta de viață și-n prezent. Bărbații lucrează la corporație și aduc acasă prosciutto crudo, iar femeile se dedică fiicelor și fiilor, pe care-i alăptează până dau cei mici cu pumnu-n masă și până decid că e prea mainstream să facă-n scutecele de bumbac. Ei ridică multinaționalele care-i angajează, ele se dedică exclusiv carierelor de mame.

STOP. Îmi place prosciutto crudo, mă doare undeva cât, cum și unde își alăptează mămicile copiii și nu prea înțeleg scutecele de bumbac, dar ceea ce mi se pare cu adevărat strigător la cer e că ne întoarcem în preistorie.

Observ o tendință stupidă (ardeți-mă pe rug pentru părerea mea) a femeii de a-și asuma exclusiv creșterea și educația copiilor săi. Mama naște, mama hrănește, mama spală, mama gătește, mama se joacă, mama învață, mama explică, mama se ocupă. Pe principiul ăla putred că nimeni nu e ca mama.

un-copil-are-doi-parinti

Haideți să vă zic un secret: tata e ca mama. Știți, anexa aia care a ajutat la procreere? Omul ăla a cărui barbă uneori înțeapă, cel care face pipi din picioare. Știți ce nu poate acel om să facă? Să-și alăpteze nou-născutul. În rest, odată ce progenitura sa a deschis ochii în lume, are exact aceleași drepturi și obligații ca și cea care l-a adăpostit în cele 9 luni de la concepție.

Mă irită foarte tare ideea asta că nimeni altcineva nu e ca mama și tata habar nu are ce e bine pentru copil. Un copil are doi părinți. Nu se naște prin minuni divine, nu se câștigă la loto și nici nu apare în urma vreunui proces de fotosinteză. Are doi părinți care îl concep (vorbesc în această postare de familii biparentale), tot ăia trebuie să-l crească până la minim 18 ani. Împreună. Educația nu e un atribut al femeii, așa cum nici producția nu e unul al bărbatului.

Un copil sănătos și fericit nu e unul al cărui tată face bani pe bandă rulantă și a cărui mamă renunță (inclusiv) la sine pentru a-i oferi tot ce e mai bun. Să nu fim ridicoli, bucuria lui ține de implicarea amândurora în viața sa, de la bun început.

Ai mei și-au împărțit sarcinile în ceea ce mă privește. Încă o fac. :)) Ceea ce observ eu cu tristețe e că și-n rândul fetelor de vârsta mea care au devenit mame, se urmează același model: mama lasă tot deoparte și crește copilul, tata lucră și se odihnește. Mama nu-l deranjează, copilul nu-l tulbură. Toată lumea poate să doarmă liniștită, durează mult până se culeg roadele acestui stil de viață.

Comments

Oana • April 30, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Roxana April 30, 2014 - 07:58 Reply

    Total de acord cu tine… doar că sunt atât de mulţi bărbaţi proşti şi femei proaste pe lume că nu cred că lucrurile se vor schimba prea curând… Mai ales dacă aşa au fost la rândul lor crescuţi şi li se pare ceva normal…

  2. liliana April 30, 2014 - 09:42 Reply

    nu vreau să intru în polemici dar prea multă vehemenţă. de ce nu discutăm de exemplu că statul român nu te ajută cu nimic în creşterea unui copil. nici măcar contra cost. la occidentali după câteva luni, dacă vrei să te întorci la muncă, ca femeie+bărbat, ai unde să-ţi laşi copilul pe mâini bune. la noi? şcoala românească îl învaţă pe copil doar să scrie şi să citească. altceva? dacă doreşti să-l duci la mai multe cursuri ca să vezi ce îi place trebuie să ai un om angajat ca să facă asta, pentru că aceste cursuri nu sunt în cadrul şcolii, nici măcar la after-school, sau mă rog, ce se face acolo e doar cu scopul de a lua banii şi-atât. şi-atunci? ce poţi să faci? dacă ai posibilitatea, ca mamă, rămâi acasă şi te ocupi de educaţia lui. de dus la un sport, la un curs de dans, sau mă rog ce crezi că i se potriveşte. am mai spus că sunt mai în vârstă, că am copilul mare şi adaug, că majoritatea cunoştiinţelor mele au fost nevoite să muncească. nu şi-au permis să stea acasă. am spus majoritatea, pentru că avem şi o amică care şi-a permis lucrul ăsta iar diferenţa dintre copii se vede. nu este însă obligatoriu ca tatăl să nu fie deranjat, pentru că şi a sta acasă şi a creşte un copil este o muncă grea şi o responsabilitate uriaşă. la americani o astfel de muncă este cotată la un salariu de 120000 de dolari pe an. ei au ajuns la suma asta în urma proceselor de divorţ. deci?

    • Oana April 30, 2014 - 11:36 Reply

      Stai un pic, Liliana, ti se pare o chestie responsabila sa iei decizia aducerii unui copil pe lume pentru ca te ajuta sau nu statul? Mie mi se pare ca vorbim de chestii total diferite.
      Nu mi se pare ca-s vehementa cand zic ca tatal trebuie sa fie implicat in viata copilului sau, trebuie sa-l cunoasca la fel ca mama. La 85% din familiile pe care eu le cunosc, tatii stiu cum arata copiii lor si cam atat. Habar nu au ce le place, ce ii incanta, ce ii bucura sau prin ce trec.
      Ca sa-ti cunosti copilul e nevoie de dedicare si implicare, nu doar bani.
      Si am si exemple de parinti care lucreaza fulltime, nu castiga o avere si tot au relatii super cu copiii lor, pentru ca in orele alea cand nu lucreaza, au grija sa se ocupe de ei si sa petreaca timp de calitate cu ei.

      • liliana April 30, 2014 - 17:25 Reply

        când am spus stat am precizat contra cost. pentru că mi se pare firesc că, dacă vreau să încep munca după două luni să am unde să-mi las copilul în siguranţă iar statul să gândească un sistem plătit convenabil şi pentru el (că are nevoie de bani) şi pentru mine. dacă o mamă tânără vrea să înceapă munca după 6 luni unde îşi lasă copilul dacă nu are ajutor din familie? mai există creşe? toată lumea deschide grădiniţe nu creşe. ce-ţi oferă statul? cică educaţie e gratuită. pe cuvânt? la grădiniţele de stat e bătaie de au ajuns directoarele astea adevărate VIP-uri. da şi acolo trebuie să-i plătesc masa, adică 300 de lei/lună, plus: rechizitele (e o listă de te costă cca.200 de lei, bine ar fi cam pentru tot anul) plus nişte cursuri: ba de dans, de balet, de pian, de engleză,şi ce o mai fi. astea costă cam 20 lei/curs/săptămână. dacă mai pui că vine lunar câte o trupă de teatru ajungi la 100 de lei/săptămână suplimentar. nu poţi să nu plăteşti aceste cursuri unde nu fac nimic, pentru că nu poţi. asta ar însemna ca pe al tău să îl lase singur în sala lor de curs în timp ce copii ceilalţi sunt în altă sala la curs. nu glumesc. ce lecţii de pian poţi face cu nişte copii de 3-4-5 ani într-o oră? şi destul de mulţi. dacă vrei ca pruncul tău să studieze pianul trebuie altă abordare, alţi bani şi altă trambalare. de ce statul nu se poate gândi la un sistem mai performant, contra cost, că plătesc oricum, dar de unde să mi se spună: copilul Dvs. ar fi bun pentru balet, pentru gimnastică, pentru pian vă sfătuim să îl încurajaţi în direcţia asta sau care o fi şi uitaţi vă putem ajuta cu asta şi asta. la asta mă gândeam că ar fi de mare ajutor pentru familii. de asta spuneam că, uneori, mamele acceptă să rămână acasă. cât despre rolul tatălui nu se poate fără el. nu ai cum. mama e mama şi tata e tata. iar copii o simt şi o cer. nu poate nici mama să-l înlocuiască pe tată şi nici invers. ce-i drept eu nu cunosc familii în care tatăl să nu fie implicat în viaţa copilului, oricât ar munci (chiar şi la aceea prietenă de stătea acasă), oricât de obosit ar fi, tot există o mică întrevedere seara, un week-end, nişte zile libere peste an, concedii…

        • Oana April 30, 2014 - 22:40 Reply

          Liliana, inteleg ce zici tu, oarecum. Problema e ca noi, ca popor, suntem foarte comozi – asta e o observatie de-a mea. Ne supara un milion de chestii si nu prea facem nimic. (De ex. educatoarele de care zici, te felicit de pe acum daca ai luat atitudine impotriva nedreptatilor si te-as intreba de ce nu, daca nu.)
          Si pe mine ma calca pe nervi faptul ca invatamantul nu e gratuit de fapt, insa deocamdata nu am contextul in care sa fac pe Mihai Viteazul, tot ce stiu e din ce-mi spun altii.
          In schimb, eu, ca individ, iau masuri in 95% din cazurile in care drepturile mele sunt incalcate. O gramada de oameni ma evita pe motiv ca-s nebuna si cu gura mare, dar din fericire (sau din pacate, depinde din ce punct de vedere privesti) nu sunt o persoana care sa plece capul. Si pe langa asta, incerc intotdeauna sa gasesc solutii sa imbunatatesc sistemele (proaste) de care ma lovesc. Poate e gresit, poate ca nu, dar consider ca o viata avem si nu putem sa stam sa asteptam sa se intample diverse chestii, trebuie sa le facem noi sa fie bune. Sau macar sa incercam.
          Si sa stii ca spre norocul meu, nu-s singura care gandeste asa, am exemple (putine, e adevarat) in jurul meu care-mi demonstreaza ca mai sunt si altii care se lupta sa faca schimbari in bine.

  3. roberts April 30, 2014 - 11:04 Reply

    si eu sunt partial de acord cu tine. si noi avem 2 copii, totusi, incercam sa ne distribuim sarcinile in mod egal. nu m-am gandit nici macar o secunda sa renunt la tot si doar sa stau sa cresc copiii. cred ca nu-i bine nici pentru fetele mele sa ma vada doar stand cu ele, ce exemplu le dau eu? ca rolul meu e doar sa stau la cratitza si sa sterg mucii la copchii? no way. parintii mei au muncit amandoi, amandoi ne-au crescut cum au putut si slava Domnului suntem zdraveni si fericiti.

    • Oana April 30, 2014 - 11:39 Reply

      Si daca te-ai fi gandit sa renunti la tot si sa te dedici exclusiv fetelor, tatal tot ar fi trebuit sa aiba un rol mare in peisaj. :)

      • roberts May 1, 2014 - 07:04 Reply

        nu m-am gandit nici o clipa la varianta asta:) si dac-ar fi sa dau timpul inapoi, tot la fel as face.

  4. O Oană May 1, 2014 - 14:33 Reply

    Ai mare dreptate când zici ce zici de fetele de vârsta noastră care au devenit mame. Te-ai gândi că măcar ele au învățat ce să nu facă și cum să nu se comporte, dar nu-i așa. Încă e în vogă concepția că bărbatul e un al doilea copil și că trebuie protejat, lăsat în pace, asta în timp ce mama se spetește.

    • Oana May 1, 2014 - 15:56 Reply

      Exact. Si barbatul nu mai e copil cand devine tata. Sau cel putin n-ar trebui sa mai fie.

  5. Andreea D. May 5, 2014 - 09:32 Reply

    Nimeni nu-i ca mama. ok, dar asta nu înseamnă că mama face totul singură. La mine sarciniee erau împărţite, dar asta nu însemna că tata nu gătea/găteşte (oh, şi doamne, ce friptură bună făcea, ce varză călită scotea din cuptor, o mi-nu-nă-ţi-e)!
    Şi eu care credeam că oamenii au început să înţeleagă ce înseamnă o familie 😀

    • Oana May 5, 2014 - 09:57 Reply

      Nu prea au inteles, din cate remarc.
      Si tata gateste. :)

  6. Ana Q. May 5, 2014 - 11:01 Reply

    Si la mine mama si tata si-au impartit sarcinile. Nu am simtit vreodata ca vreunul dintre ei ar face mai multe pentru mine. Sigurul lucru pe care nu l-au facut si mi-as fi dorit sa il faca, e un frate sau o sora. Dar nah, acum e muuult prea tarziu ptr astfel de doleante.

    • Oana May 7, 2014 - 07:34 Reply

      Si eu m-am trezit tarziu cu cereri ca ale tale. :))

Leave a Reply