Oana Kovacs

1795495_774537712556649_2403055542618412015_n
4

#TMbrandsTour: un fel de ”școala altfel”, dar cu oameni mari

Presupun că știți ce care e treaba cu conceptul ăsta nou – școala altfel.

Dacă nu, vă explic. Copiii au o săptămână în care nu merg la școală, ci au diverse activități – fie se culturalizează, fie vizitează locurile prin care lucrează părinții unora, fie învață să gătească ceva etc. Probabil se stabilește la nivel de clasă.

Na, cam așa a fost și evenimentul Timișoara Brands Tour sau #TMbrandsTour, doar că frâiele le-au ținut fetele de la PRbeta, bloggerii invitați (din orașul de pe Bega) și din țară având rolul de elevi.

Astfel am ajuns joi și vineri la Fornetti, cramele Recaș, fabrica de bere și la o întâlnire cu doamna Simona Neumann în cadrul căreia am discutat despre posibilitatea ca orașul nostru să devină Capitală Culturală Europeană în 2021.

Ca să fim bine înțeleși din start, mie cel mai mult mi-a plăcut la cramele Recaș. Rectific, mi-a plăcut enorm acolo, așa că am să mă concentrez pe vizita acolo, fără a sări totuși peste câteva detalii despre ce s-a întâmplat în rest.

Prima vizită am făcut-o la Fornetti. Sigur știți cu toții ce-i cu produsele, eu am văzut și cum se fabrică o parte din ele. Angajații de pe o linie de producție au venit special la lucru pentru prezentarea fabricii, chestie care m-a impresionat. Mi-a mai plăcut iar foarte mult că se pune accentul pe curățenie – cei care lucrează acolo fac duș când ajung la job (nu e o glumă) și au haine pe care le poartă doar acolo. Am învățat și să coc produse, ca să mă lămuresc că nu o să mor de foame dacă rămân fără job. Am calificarea necesară pentru a mă angaja într-o franciză. :) Evident, a fost și ceva care nu mi-a plăcut: drumul de la Dudești și până la poarta fabricii e varză, nefiind refăcut de pe vremea lui Ceaușescu, dacă am înțeles bine.

1795495_774537712556649_2403055542618412015_n

A doua vizită de joi a fost la cramele Recaș. Ca o paranteză: în urmă cu câțiva ani, scriam ghiduri turistice pentru un public american și nu pricepeam ioc de ce se înghesuie oamenii ăia la vizitat vii și crame. Now I know. Ar fi un milion de lucruri de zis despre turul ăsta, dar am să încerc să fiu scurtă: am ajuns, am fost duși direct în vii, așteptați cu mâncare (am mâncat, da, Dam, am mâncat și mi-a plăcut) și vin. Am aflat că sunt cam 1000 de hectare de vie, că oricine poate merge s-o viziteze și că după privatizare s-au luat măsuri importante pentru a opri furturile pentru că se fura… absolut orice, de la fructe, la via propriu-zisă și la aracii de metal. Am mers apoi în crama modernă, folosită în prezent, de unde nici n-am cum să vă plictisesc cu detalii pentru că n-am reținut mare brânză, doar o cifră – 100.000. E vorba de euro și de curent, mai precis factura lunară. După ce-am dârdâit un pic la cele 4 grade Celsius, am purces în pivnițele atestate din 1447 și-am gustat câteva feluri de vin spuman (și-am mâncat tartine șiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii pișcoturi). Degustarea serioasă a început după, când am fost serviți cu brânzeturi locale și vreo 6 feluri de vin, n-aș băga mâna în foc că ăsta e numărul, cert e că eu am luat în serios treaba și-am băut tot ce mi s-a dat. Nu m-a impresionat tot, mai ales că nu-s cunoscătoare, însă Solo Quinta e un vin pe care sigur îl voi cumpăra, iar Traminerul din 1992 m-a dat pe spate. Nu la propriu, dar dacă mai erau vreo două feluri de vin, s-ar fi întâmplat și asta. După degustare, ni s-a servit masa ( nu v-ați fi așteptat, nu?). Spre norocul meu, Richie a avut grijă să mă ducă acasă în siguranță, deși dacă încercam, sigur reușeam să mă rostogolesc.

1460947_774538932556527_6605898386525394672_nDavid – creator de vinuri, ne-a explicat cum se produc acestea la cramele Recaș

10003330_774539905889763_6155501248548055889_nRestaurantul unde ni s-a servit masa la final de tur, parte a cramei vechi

Turul a fost plin de informații, iar poveștile domnului Marius (nu am reținut exact rolul lui în firmă) au fost fermecătoare, omul povestindu-ne cu pasiune de vinurile produse în cramă în prezent și de toate cele care i-au marcat existența (începând cu cele băute pe ascuns în pivnița bunicilor săi, tot în Recaș). Nu știu dacă din cuvintele mele reiese asta, dar eu am fost captivată de ce mi s-a arătat și ce mi s-a povestit la Recaș, iar dacă ar fi să am sarcina de a impresiona un turist străin cu o atracție locală, l-aș duce într-un astfel de super tur (poate cu mai puțină mâncare, pentru că a fost exagerat de multă și cu siguranță s-a făcut risipă, treabă cu care nu mă înțeleg, după cum știți).

10174999_774539235889830_7750589771972372524_nȚările în care se exportă vin de Recaș sunt pin-uite pe hartă

Vineri dimineața am reușit s-o comit. Am întârziat câteva minute la Timișoreana, motiv pentru care portarul a considerat că e normal să mă trateze ca pe o oaie și să urle la mine. L-am rugat să-mi vorbească frumos că-s educată și pricep, dar nu ne-am înțeles. Deci, am început pe picior greșit, că prima impresia n-a fost tocmai bună. Noroc cu turul, am văzut (parțial) cum se produce berea și cum se ambalează. Nefiind o mare băutoare de bere, nici prea multe detalii n-am reținut.

Ultima activitate a fost întâlnirea cu doamna Simona Neumann, cea care conduce asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021. Recunosc că după prezentarea ei de la conferința PR Beta din 2013 eram destul de nelămurită cu rolul organizației sale în candidatura orașului, acum s-a mai făcut un pic de lumină, deși am aflat că încă nu avem o strategie și încă se mai fac studii, dosarul urmând să se depună în 2015, iar rezultatele să se afle la final de 2016, început de 2017. Deci, se știe sigur că o să candidăm, dar nu avem încă un plan concret, fiind încă în stadiul de informare al comunității că se urmărește câștigarea titlului de Capitală Culturală Europeană în 2021.

Ăsta a fost pre-weekend-ul meu. În mare parte mișto. Le mulțumesc fetelor că m-au invitat, am luat experiența ca pe o ocazie faină de a socializa și de a ieși din cotidian.

P.S. În cazul în care vă întrebați de ce n-am fost activă ca și colegii în social media, explicația e simplă: îmi place să fiu atentă la ce se discută și nu-s persoana care să stea cu nasul în telefon non-stop.

Acest proiect a fost realizat de PRbeta Agency în colaborare cu Prin Banat.
Branduri participante: TimișoreanaCramele RecașFornettiAsociaţia Timișoara Capitală Culturală Europeană
Parteneri de mobilitate: Autonom-Rent-A-Car
Parteneri:Farmec, Hotel Timişoara şi Restaurant Sabres
Parteneri media: 24-FUNCtrl-D
Timișoara Brands Tour este o franciză a Cluj Brands Tour, un concept marca TVdece
Fotografii: Flavius Neamciuc

Comments

Oana • April 12, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. dam167 (dam ăla) April 14, 2014 - 08:23 Reply

    Na, am aflat și eu ceva nou: la Recaș sunt și vii în apropierea cramei.

    Ați mâncat, să vă fie de bine, dar vinurile? ce ați degustat, ce oferte vi s-au părut ok, ce sortimente se vând, ce e de colecție… ?

    • Oana April 14, 2014 - 10:39 Reply

      Din ce am degustat imi amintesc de Traminer, Solo Quinta, Selene, Sole, Cocosul dintre vii (feteasca neagra). Mie personal mi-a placut foarte mult Traminerul (unul din 1992) si Solo Quinta.
      Tot Solo Quinta a fost cel mai laudat, se vinde foarte bine si a luat medalii de aur la concursuri internationale. Si sper ca nu vorbesc prostii, dar e facut din vreo 5 vinuri diferite de fapt.
      App. de ce inveti nou, vezi ca ti-am trimis un mail pe adresa pe care o folosesti pentru comentarii.

  2. Realitate vs. blogări | Blog făr' de blogosferă
  3. O lecție despre oraș | Oana Kovacs

Leave a Reply