Oana Kovacs

The joby blues


In ultima perioada am primit mai multe plangeri in privinta comportamentului meu recent. Stiam si eu ca ultimele luni nu au fost cele mai roz ever, dar parca a fost “a slap in the face” sa imi tipe in sfarsit cineva in fata ca devin insuportabila.

Asa ca m-am pus pe meditat si mi-am dat seama ca am descoperit o noua forma de depresie de tipul baby blues – the job(y) blues – ai un job de kkt, astepti cu nerabdare sa il schimbi, vine si ziua binecuvantata in care faci asta si te arunci pe un post nou, intr-o companie noua, cu oameni noi si responsabilitati de care nu te-ai mai lovit ever. Si asa intri in depresie – ca nu te poti acomoda, ai impresia ca nu te plac colegii, sefii, ca tu lucrezi cel mai mult, ca nu iti iese nimic, ca trebuie sa intrebi non stop, ca nu te descurci si ti-e jena ca intrebi non stop ce ai de facut etc.

Asta a fost la mine – o luna neagra, de cosmar in care vroiam sa imi dau demisia zilnic, nu vroiam sa ies cu prietenele si daca ieseam eram cu bot si suparata non stop, stresata rau, visam noaptea proiectele mele si clientii aferenti suparati pe mine din cauza ca am uitat chestii importante :)). Dupa prima luna mi-a trecut brusc (ma rog, cu motive foarte bine intemeiate) si am inceput sa ma bucur de ceea ce fac (imi placea si pana atunci dar nu ma bucuram de sentiment).
Incet, incet am invatat tot mai mult si m-am perfectionat si acum I love it!!! si ador sentimentul cu care plec acasa, ca am lasat tot in regula, ca ma inteleg cu clientii, ca imi povestesc colaboratorii de vacantele lor, ca daca fac cate o greseala dau peste oameni de treaba care inteleg si nu se supara.
Clar nu e tot roz, nici nu va fi cred eu, decat cand voi fi eu sefa mea :)), dar e asa fain sentimentul de “I love what I do” ca am impresia ca in sfarsit fac ceva ce mi se potriveste mie :).

Si sunt HAPPY ca nu mai sufar de joby blues 🙂 sau post employment depresion :)).

Comments

Oana • July 23, 2010


Previous Post

Next Post

Leave a Reply