Oana Kovacs

the-bell-jar-sylvia-plath
9

The Bell Jar de Sylvia Plath

Dacă The Bell Jar nu vă sună cunoscut, poate ”Clopotul de sticlă” da.

the-bell-jar-sylvia-plathsursă foto

E singurul roman scris de Sylvia Plath și e foaaaaaaaaaaaaarte inspirat din viața ei nefericită. Personajul cărții e Esther Greenwood, o tânără care are ocazia să se facă remarcată ca jurnalistă la o revistă din New York, dar o ia razna, la propriu, pe măsură ce timpul trece. Esther e susținută financiar de o scriitoare care are succes și care speră că, într-o anumită măsură, săva influența pozitiv și viitorul tinerei. Doar că ea, în loc să se bucure de experiența din cadrul revistei, devine speriată de rapiditatea cu care se întâmplă schimbări în viața sa și alunecă pe panta depresiei. Lucrurile îi scapă total de sub control, viața ei amoroasă e cel puțin ciudată și întoarcerea de la New York acasă, la mama ei, nu o ajută.

Habar nu are ce se va alege de viitorul ei și începe să se simtă încolțită. De frică, lipsită de puterea de a înfrunta viața, Esther încearcă să se sinucidă. Nu-i iasă, altfel s-ar fi terminat cartea cu moartea ei. Dar ajunge la psihiatru și începe tratamentul. Care din păcate e absolut groaznic și nu reușește să o scoată de sub clopotul de sticlă sub care simte că e.

Mie mi s-a părut foarte bine scrisă cartea, dar clar nu e genul meu. Parcă citeam un text scris de o persoană care ia medicație împotriva acceselor de nebunie, ceea ce nu e departe de adevăr. E trist romanul, iar dacă vă știți ușor influențabili și depresivi nu vi-l recomand. Nu de alta, dar se simte boala asta perfidă la absolut fiecare pagină.

Comments

Oana • January 3, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. iri January 3, 2014 - 12:25 Reply

    hai ma, de ce ai facut postarea in stil asa de sobru? ma pregateam sa fac un comentariu afurisit legat de cuptoare :( of oana :)) lasand orice nesimtire la o parte, eu am citit doar poezii de ea si intr-adevar sunt creepy rau, desi bine scrie. vreau sa citesc si the bell jar cat de curand 😀

    • Oana January 3, 2014 - 12:30 Reply

      Poezii n-am citit, dar dupa carte… ma mai gandesc. :))

  2. Miss I. January 3, 2014 - 12:44 Reply

    Ah, ți-am zis eu că e depresivă. Și-acum îmi amintesc că eu am avut inspirația să o citesc de un Crăciun, ca să-mi asigur starea :))
    Dar mi s-a întipărit în cap o frază din cartea asta la care mă mai gândesc din când în când și-mi vine să mă apuc și eu de așa ceva: ”Am început să fac inventarul tuturor lucrurilor pe care nu știam să le fac.” Cred că ar fi a hell of a list.

    • Oana January 3, 2014 - 12:53 Reply

      Daaa, Ioana, a fost groaznic de depresiva. Vai, eu n-am tinut minte partea asta. Mai asa un mic pitic mi-ar lipsi. :))

  3. Cata January 4, 2014 - 10:38 Reply

    Am citit si eu cartea anul trecut in preajma sarbatorilor si imi venea sa o pun pe foc:-) cat de urata si depresiva a fost! Stii ca autoarea s-a sinucis dand drumul la cuptorul aragazului fiindca si-a bagat capul inauntru gazandu-ze:I? imediat dupa ce a scris acest roman, asa ca nu e de mirare ca romanul este atat de trist.

    • Oana January 4, 2014 - 13:58 Reply

      Da. Si copiii erau si ei in casa. :(

      • Cata January 4, 2014 - 14:10 Reply

        Groaznic! Nu stiam acest detaliu macabru…mi se pare ca era si divortata!

        • Oana January 4, 2014 - 14:42 Reply

          NU mai stiu daca era divortata sau nu, dar stiu ca era cu copiii in casa si s-a inchis in bucatarie si a pus, parca prosoape, pe la usa, ca sa nu iasa gazul…

  4. Cata January 4, 2014 - 10:39 Reply

    se*

Leave a Reply