Oana Kovacs

gabriel-garcia-marquez
6

Azi sunt supărată

gabriel-garcia-marquezsursă foto

A murit Gabriel Garcia Marquez.

Îmi permit să fiu supărată și să mă dau cu c.rul de pământ pentru că este unul din scriitorii mei preferați și primul pe care l-am declarat. Pe la vreo 16-17 ani am făcut o obsesie pentru cărțile lui și-am început să mă îndrept spre literatura sud-americană.

Îmi plac atât de mult Dragostea în vremea holerei și Un veac de singurătate încât nu pierd vreo ocazie să le recomand. Iar pe blog l-am menționat de n ori pe Marquez. Inclusiv în About.

Și i-am dedicat trei articole, ăsta fiind numărul 4.

În primul am făcut recenzia cărții A trăi pentru a-ți povesti viața. Am scris că îmi doresc să-l cunosc și să plec cu un autograf de la întâlnirea cu el. I guess it won’t happen anytime soon…

În al doilea povesteam că am visat că s-a petrecut minunea de a-l cunoaște. În… Garanti Bank.

Iar în al treilea scriam doar că îmi doresc să trăiască veșnic. N-a fost să fie.

Deci, sunt supărată. Rău.

Comments

Oana • April 18, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. adizzy April 18, 2014 - 01:23 Reply

    oh man :( asta chiar e veste trista

  2. Povestile Mele April 18, 2014 - 03:22 Reply

    Am aflat si eu acum cateva ore… din pacate, nimeni nu poate trai FIZIC vesnic. Dragoste in vremea holerei e una dintre cartile mele de suflet.

  3. Miss I. April 18, 2014 - 10:29 Reply

    Când am aflat azi-noapte, chiar m-am gândit că parcă așa ți-am descoperit blogul :) Și eu sunt tare tristă, mai ales că zic de mult timp că mă apuc să-l citesc pe tot. Poate de acum :)

    • Oana April 18, 2014 - 10:35 Reply

      Da, uitandu-ma prin postarile mele am gasit comentul tau.
      Offff. :(
      Poate ma ambitionez si eu sa citesc Toamna patriarhului. Aia e infernul meu. 😀

  4. Raluca April 18, 2014 - 18:38 Reply

    Mi-a placut la nebunie “Un veac de singuratate”, am citit cartea in clasa a 11-a si a fost un fel de revelatie. “Toamna patriarhului” o am abandonata si eu de mult, de prea mult, poate o sa ma ambitionez totusi.
    Imi pare rau ca a murit, sincer, dar totusi, omul suferea de dementa de ceva timp, incetase de mult sa scrie. Parerea mea acum, decat sa se chinuie inca zece ani, mai bine sa moara linistit si fara dureri (sper, mi-e frica sa caut detalii).
    Ce ma enerveaza insa: de fiecare data cand moare un autor, actor, cantaret, pictor, dansator sau mai stiu eu ce alt artist, toti se grabesc sa se declare megafani, sa-l omagieze cu fast etc. Sunt destul de cinica aici, nu toata lumea care ii regreta moartea n-a avut habar de opera lui inainte, nu vreau sa insinuez asta, insa m-am saturat sa vad mesaje pe facebook cu “RIP”, asta venind de la oameni cu 50 de carti citite, printre alea numarandu-se probabil “Scufita Rosie” si literatura pentru BAC.

    • Oana April 18, 2014 - 20:20 Reply

      Raluca, stiam si eu ca sufera de dementa, era o utopie ce visam. Dar m-am atasat asa tare de lumea din cartile lui si de stilul lui, incat mi-am permis sa-mi construiesc basmul asta cu el nemuritor.
      Am observat si eu ca toata lumea zice RIP, unii nestiind ce-i cu RIP-ul asta si altii netrecand de nivelul de abecedar, dar, oh well, e loc pentru toti, chiar si pentru cei care ne enerveaza.
      Eu m-am gandit bine inainte sa scriu, tocmai din cauza asta. Dar fiind pasionata de cartile sale, nu am putut sa nu aduc aminte de el si de ele, acum. Chiar daca Marquez s-a dus, ramane o valoare inestimabila in urma sa.

Leave a Reply