Oana Kovacs

maria-de-buenos-aires-national-timisoara

”Eu sunt Maria”

Am avut nevoie de mai bine de o săptămână ca să produc câteva fraze în legătură cu Maria de Buenos Aires. Pentru că am fost, am văzut, mi-a plăcut. Dar să vă descriu experiența mea ca să înțelegeți mai bine de ce mi-a luat atâta timp să-mi pun ordine în gânduri. Știu că dl. învățător ar leșina la vederea unei asemenea compuneri și ar spune că e tipic mie, dar simt că dacă nu pun cifre o iau razna. Și-n plus ăsta e un blog. În 2014.

1. Sala 2 de la Național ne aștepta aranjată ca un băruleț de tango. Mese albe, scaune albe, vin. Divin.

maria-de-buenos-aires-national-timisoara

2. Nuevo Tango Quintet. Live. Ți se face pielea de găină când începe muzica. Eu m-am gândit instant că o să îmi placă la nebunie spectacolul.

3. Costumele: mâna Alinei Lățan se vede. Aș vrea să fie creațiile ei în tot ce se joacă la Național.

4. Dansul. Mi-a plăcut cam 95%. Era o pereche care dansa pe scenă și ea mi se părea rigidă, dar în rest nu prea am ce comenta. Am dansat și eu, pardon, am încurcat un actor care m-a scos la dans (există interacțiune cu publicul, pe lângă faptul că e vin pe masă!).

5. Povestea. Pffff, aici mi-am prins urechile. Din partea mea, putea fi și în chineză. M-am dus praștie la spectacol, neavând idee despre ce e vorba și apoi m-am pierdut în simboluri și metafore cu divinitatea și femeia eternă. Deci, nu vă duceți nepregătiți.

6. Tot ce-am zis mai sus. Spectacolul ăsta e ca o explozie de lumini, culori, sunete, dramă, poezie, suferință, mai pe scurt, viață. Cred că am citit 90% din articolele scrise online despre el.

7. Aftertaste-ul. Să zicem că tot ascult de atunci varianta originală de pe YouTube (și o colegă mi-o cântă).

8. Recomand. Știu că e urât că am făcut din artă un proces verbal, dar vă rog să mă iertați.

Comments

Oana • October 3, 2014


Previous Post

Next Post

Leave a Reply