Oana Kovacs

doi-catei-labradori
9

Hai să ne spunem toate prostiile!

doi-catei-labradorisursă foto

Postarea asta e țintită, nu știu dacă azi o va citi persoana despre care e vorba în ea (nu zic de mine, că eu – incredibil sau adevărat, îmi citesc postările :P), dar îs sigură că va pune ochii pe ea curând. :)

Poate v-am speriat un pic cu titlul, dar nu-i nimic de rău. E de bine. E despre prietenie. Care uneori se pierde așa, un pic, și se recâștigă mai târziu. Și despre maturizare, care aduce mai multă lumină în mințile noastre.

Acum câțiva ani ne înțelegeam minunat, eu și cea despre care e vorba în postare. Și apoi ”mediul” în care prietenia noastră s-a dezvoltat s-a destrămat și fiecare a luat-o pe drumul ei. Ca niște copii proști am început să ne certăm tot mai des până s-a ajuns la ”Nu ar trebui să ne povestim toate prostiile!” sau așa ceva :)).

Eu m-am dat rănită, suferințe peste suferințe și din-alea. Doar că la un moment dat am ajuns la un numitor comun. Și încet-încet am început să vorbim. Și să ne vedem. Și să ne povestim tot mai multe, că așa se întâmplă cu oamenii cu care ai multe în comun, niciodată nu termini de vorbit.

Și după ce au trecut peste noi câțiva ani, ne-am dat  seama amândouă (cred) că am exagerat un pic. Nu era nevoie de dramă și de ”Hai să nu mai vorbim toate prostiile!”. Nu de alta, dar acum cred că e nevoită să audă și mai multe de la mine având în vedere debitul meu verbal și cantitatea redusă de prietene pe care o am.

Și în anul de grație 2013 ne sunăm să ne spunem toate prostiile. Nu așteptăm trilogia nunți/boteze/parastase pentru a discuta. And it feels SO good! Să ne spunem, liberi, toate prostiile, deci!

Comments

Oana • February 8, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. vienela February 8, 2013 - 08:34 Reply

    Imi amintesc ca am avut si eu o perioada de revolta, cand simteam ca trebuie sa dam deoparte prostioarele si sa vorbim doar treburi serioase. Apoi m-am maturizat si am inteles ca viata este compusa din mici intamplari, ca nu in fiecare zi au loc evenimente de importanta majora. :))

    • Oana February 8, 2013 - 09:19 Reply

      Eaxct – nu am putea vorbi doar la nunti si cand se nasc copii, nu?

  2. O Oană February 8, 2013 - 13:25 Reply

    Nu m-am gândit niciodată la ce-s nevoiți unii prieteni să audă de la mine :)) Poate vorbesc eu mult, dar e atââât de bine :))

    • Oana February 8, 2013 - 13:26 Reply

      Asa-i??? :)))
      Si eu ma simt asa bine cand vorbesc MULT. Si cand e cald si bine si vorbesc mult :D.

      • Mihaela Alexandrescu February 9, 2013 - 11:59 Reply

        Si eu vorbesc MULT. Si imi place “calitatea” asta a mea si sunt recunoscuta ca o “vorbareata”. Nu vorbesc mereu seriozitati dar cine a zis ca vorbitul a fost inventat doar pentru lucruri serioase. Povestim cate in luna si in stele si e taaare bine 😉

        • Oana February 9, 2013 - 13:18 Reply

          Asa si simt si eu :).

  3. Slow down and enjoy life! – Cris Mary
  4. Tomata February 9, 2013 - 13:11 Reply

    eu sunt pentru vorbitul despre orice intr-o relatie de prietenie. si cand spun orice, ma refer la ORICE, de la cele mai intime intamplari, pana la cele mai negre ganduri si pana la cele mai brutale sinceritati. numai ca nu toata lumea apreciaza asta si uite asa m-am trezit doar cu prietene, amice si fara cea mai buna prietena. nu mai am si nici nu mai vreau o cea mai buna prietena pentru ca, se pare, nimeni nu se califica pretentiilor mele. nu stiu daca suna a ingamfare, dar nici nu-mi pasa. cea mai buna prietena a mea cred ca e blogul, oricat de trist suna asta. pentru ca primesc de la el tot ce nu-mi ofera o prietena buna. si le pot da altora tot ce nu ii pot oferi celei mai bune prietene.

    • Oana February 9, 2013 - 13:19 Reply

      Si eu sunt pentru vorbitul despre orice. Doar ca in perioadele zdruncinate nimic nu mergea si orice-ul ala se limita la tipete :).

Leave a Reply