Oana Kovacs

sport-si-obisnuinta
4

Sport și obișnuință

sport-si-obisnuinta

Nu aveți idee cât de mult îmi doresc un tricou/maieu de genul ăsta :))

De când mă știu am fost un exemplu de couch potato-ism.

Aș fi putut să apar pe posterele de stat degeaba pe canapea alături de Al Bundy, el în varianta masculină de stătător degeaba, eu în varianta feminină. Mă rog, dacă el prefera să zacă pe canapea alături de o bere și cu telecomanda în mână, eu m-aș fi afundat într-un fotoliu moale cu o carte bună sub nas.

Ați remarcat că am spus-o la trecut? Nu că aș fi uitat de dragostea mea pentru lectură, doar că mi-am propus ca-n 2014 să am mai multe activități sportive. Iar acum, după 8 luni și ceva de când mi-am trecut acest obiectiv pe listă, aș putea spune că mă aflu pe drumul cel bun. Am ținut cu dinții să nu mă las pentru că aveam niște dureri de spate care îmi făceau viața grea, pentru că am vrut să mă mișc mai ușor și pentru a scăpa de câteva kilograme în plus.

Știu că toată lumea zice că deciziile de anul nou sunt o prostie și că nu se realizează, dar eu am fost motivată și de Alex, și l-am motivat și eu pe el. :)) Și primul shopping din 2014 a fost pe data de 2 ianuarie, când am mers pe jos la mall să ne luam pantofi de alergat. Și pe jos ne-am întors. Așadar, am dedicat două ore de activitate fizică pentru 15 minute de stat la Hervis. Cred că-n ziua următoare am și ieșit la alergat, un eșec total, după 10 metri eu scoteam limba de un cot, aveam total alt ritm decât Alex și simțeam că leșin de oboseală. Până la începutul lunii februarie am alergat împreună de vreo 5 ori, de fiecare dată s-a lăsat cu frustrări și nervi.

Apoi i-a venit Ancăi ideea să mergem la kangoo, de care ne-am apucat prin 6 februarie și de care mă las în curând, că am 6 luni întregi (am scos vacanțele din calcul). Prima oră a fost și acolo eșec total, dar măcar a fost veselie mare după. Plus că mergeam noi două și Cori (colega, acum ex-colega fără blog) și ne simțeam fain de tot. Începutul a fost mai greu, apoi ne-am obișnuit, am început să facem corect mișcările și să se vadă rezultate.

Și cumva, cumva, din cartof de canapea am ajuns să merg și la alergat. Ok, recunosc, nu m-a ținut mult, dar asta din cauza pufului și-a polenului din aer, care nu mă lasă să respir. Și cică ar trebui să respir în timp ce alerg. Așa că activitățile de interior sunt de mine. De vreo lună merg la Iris Fit, o sală din Bălcescu, unde au o mulțime de activități, pe alese. Mai ales că am început să merg cu drag la sport, abia așteptam să descopăr chestii noi.

Așadar, merg cu plăcere mai nou la super jump (ceva aerobic/cardio cu sărituri pe niște mini trambuline), resistance bands (cred că tot un fel de aerobic e și include trasul de niște benzi gumoase) și fit ball (ceva care te face fit cu ajutorul unei mingi imense).

Am încercat și pilates fit, dar antrenoarea mi s-a părut o super plictisită, și eu nu dau banii pe sport ca s-o văd pe ea uitându-se în oglindă și vorbind la telefon, și zumba, dar era ceva combinație dubioasă de mișcări pe muzică 90% non-latino, nicidecum dansul la care altădată am mers cu drag, așa că nu mai calc pe acolo.

Ce voiam să zic e că sportul, ca și lectura, ține și de obișnuință (primele ore-s crunte pentru cineva care nu e deloc în formă) și de norocul de a găsi activitatea pe care să o faci de bunăvoie, la care să mergi cu nerăbdare.

Eu mai am deocamdată o ședință de kangoo, iar apoi probabil mă voi concentra pe sporturile enumerate mai sus în următoarele 6 luni. Dacă mai aveți idei de astfel de activități, do share!

Și nu renunțați la mișcare! :)

Train like you’ve been picked for the hunger games! :))

Comments

Oana • August 12, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Kadia August 12, 2014 - 17:14 Reply

    Sa stii ca te admir. Am tot avut tendinte sa ma apuc de sport, dar tot cu cartile in brate ma trezesc, pur si simplu nu reusesc sa ma tin de ceva. Singura activitate care imi place este mersul pe jos, doar ca atunci cand nu lucrez nu prea pot sa merg, in vacante in schimb pot sa merg 8-10 ore fara prea multe pauze. Din pacate vacantele sunt destul de rare :(

    • Oana August 13, 2014 - 07:24 Reply

      Si eu tot am avut tendinte de-a lungul anilor, dar cred ca e vorba si de motivatie. Eu am fost motivata bine de durerile de spate. :))
      Si de speranta ca poate mi se amelioreaza un pic alergia, care, in sezon, imi face viata mizerabila, din toate punctele de vedere.

  2. Traveling Hawk August 13, 2014 - 14:32 Reply

    Alergia la polen m-a chinuit multi ani! Dupa cat imi amintesc, mie mi-a ajutat Zadyten-ul si inca ceva dar nu mai stiu ce :(

    Chestia cu couch potato imi suna si mie cunoscut. N-am reusit niciodata sa ma tin de ceva ce inseamna miscare, dupa 21 de ani! Well, exceptii: mersul pe munte cu rucsacul in spate, in concedii. In mediul urban insa, pas. E drept ca nici nu existau sali unde sa poti face ceva, dar nu e o scuza. De aceea, mersul pe jos intr-un ritm sustinut este o forma buna de miscare. O vreme, serviciul meu era la 40 minute de mers pe jos de casa si am facut asta zilnic, dus si intors, cativa ani buni. Acum, cand situatia e cea pe care o stii, nu mai pot umbla decat foarte putin. De aceea ma multumesc sa spun, cand am ocazia, ca indiferent de forma de miscare pe care o adopti, ea trebuie facuta constant, trebuie sa devina o a doua natura. Numai asa, cred, se poate preveni ceea ce asteapta pe fiecare, mai mult sau mai putin, la varste mai inaintate. Succes, Oana, nu te lasa!

    • Oana August 13, 2014 - 21:24 Reply

      Sper sa nu ma las, faptul ca ma ajuta sa ma simt mai bine ma motiveaza extraordinar. :)

Leave a Reply