Oana Kovacs

niciodata-spui-niciodata
4

Siguranța cu care spui ”niciodată”

Mi-am dat seama zilele trecute că am o problemă cu acest ”niciodată”. Câtă siguranță poți avea ca să spui că ”niciodată n-o să…”? Nu de alta, dar am impresia că viața are față de noi o atitudine gen:

niciodata-spui-niciodata

 

Nu știu cum sunteți voi, dar mie mi-e teamă să afirm că ”niciodată nu o să…” și să dau cu pumnul în masă. Nu știu în ce situații mă va aduce viața și câte principii îmi voi sacrifica pe drum. Pot doar să sper să nu fiu pusă niciodată într-o poziție în care să fiu obligată să fac compromisuri importante.

Din ce țin minte până acum, mie mi s-a spus (și n-am uitat): ”Eu niciodată n-o să fac ca tine când e vorba de permis, că tu n-ai luat din prima”. N-am luat din prima, dar îl am. :-)

Iar eu am zis (și acum îmi înghit cuvintele): ”Eu niciodată n-am să iau credit”. N-am luat încă, dar nici n-am moștenit vreo avere, așa că… ia ghiciți unde voi ajunge în cele din urmă.

Sper că m-am învățat minte și n-am să mai afișez siguranță prostească atunci când nu e cazul. Pentru că eu ridic din sprâncene când văd atitudinea asta la alții.

 

Comments

Oana • April 6, 2015


Previous Post

Next Post

Comments

  1. bloodie April 6, 2015 - 09:35 Reply

    Ha, sbscriu la chestia cu creditul. Așa am spus și eu și am fost extrem de vehemetă. Accent pe trecutul verbelor :) Altele ar fi: niciodată n-o să mă apuc de fumat, n-o să arunc banii pe , niciodată n-o să mă gândesc la emigrare etc.

    • Oana April 6, 2015 - 09:38 Reply

      Chiar ma intrebam daca nu cumva am avut noi discutia cu creditul. :))

  2. Elena M. April 6, 2015 - 09:50 Reply

    Faza asta cu creditul cred ca e des intalnita. O prietena buna (dar mai tanara) mi-a spus de nenumarate ori: eu n-o sa ma incurc nicioadata cu bancile ca tine, mai bine strang banii de apartament (desi nu-ti ajunge o viata de om sa strangi vreo 50000 euro) sau imprumut de la cineva . Ei bine, ghici cine e acum disperata ca sta cu soacra si se intereseaza de credite la banci.
    In cazul meu, o teorie pe care am avut-o de pe la 14 ani si pe care am mentinut-o: niciodata n-o sa stau cu socrii. Punct.

    • Oana April 6, 2015 - 09:56 Reply

      Asta o avem si noi, sa nu stam cu parintii niciunuia. Sper din suflet sa ne ne calcam vreodata pe inima, ca e minunat sa fim doar noi. Si noi suntem pe principiul ca fiecare trebuie sa stea cu familia lui, iar cand copiii pleaca de acasa isi fac familia lor. :)
      Si teoria conform caruia acasa e locul unde poti sa te plimbi in c.rul gol. :))))

Leave a Reply