Oana Kovacs

vecini-sedinta-bloc
8

O ședință de bloc e ca o căsătorie

Când credeam că le-am văzut pe toate, viața a decis să-mi amintească de ședințele de la bloc. Așa că ne-am întors de unde am plecat. Și fiind părtașă pentru a doua oară în viața mea la un astfel de eveniment (deși nici măcar nu intenționam să ajung de data asta), am tras o concluzie: o ședință e ca o căsătorie.

Vă explic:

1. Deși întotdeauna întârzie cineva, desfășurarea acțiunii nu începe până e toată lumea. La o ceremonie de căsătorie, că e civilă, că e religioasă, se stă – până vine bunica, că ea avea de dat mâncare la purcel, baba Veta, că nepotul Victor a întârziat când a mers după ea sau vecina Floare, că nu se poate-ncepe fără ea, cum să n-o vadă ea pe Mărioara cum se transformă într-o femeie cinstită. No, la noi la fel. Eu, bine intenționată să nu ajung, am ajuns acasă la o oră și bine de la începutul parangheliei. Darrrrrrrrrr. guess what?! Nici măcar prezența nu se făcuse. Așa că n-am mai ajuns chiar acasă… că m-am oprit în scara de bloc pentru încă două ore din viața mea, care, nu e eternă, deși așa părea în momentele alea.

2. Există o formulă de introducere în eveniment. O știți pe aia de la americani cu We have gathered here today to bla bla bla? Na, aici a fost mai scurt totul, un domn subliniind: ”Ne-am adunat aici 40 de tâmpiți!”.

3. Și apropo de domnul în cauză, la orice uniune există cineva care exagerează pentru că a depășit limita cu băutura. La fel a fost și la ședința noastră de bloc. Domnul vecin părea afumat, că altfel nu-mi explic cum a ajuns de la amărâta cifră 17 (parcă atâția eram), la 40. Nici măcar nu-s 40 de apartamente-n bloc. Sau o fi fost chiar în ziua aia cu cei 40 de sfinți? Hmm…

4. La nuntă/căsătorie/whatever se discută pe bisericuțe, că e greu, evident, să menții un dialog cu 100 de oameni. Aflați că și când sunt sub 20 de oameni care-s adunați pentru a rezolva o problemă rapid, reușesc totuși să despice firul în minim 4 și să se preocupe fiecare de altceva.

5. Fiecare invitat are câte ceva de comentat. Unuia nu-i place persoana care oficiază căsătoria, altul nu înțelege de ce se căsătorește un ateu la biserică, nea Caisă nu pricepe în ruptul capului ce-i cu icrele negre la aperitiv, țața Lili nu vrea să accepte că mireasa e-n alb, că doar știe tot satul că nu e fată mare. Să-i vedeți acuma pe vecinii mei: cuplu mileniului (v-am povestit de ei în postarea trecută) e supărat că unii consumă prea multă apă caldă, că plătesc prea puțină apă rece, că unele familii au copii care (mai și) plâng, că un tânăr nu a moștenit balustrada blocului de la părinți, că unii au biciclete și alții nu, că patrupezii unora pișă preșul altora și așa mai departe.

6. La terminarea evenimentului, mirele și mireasa constată că… they did it! Îi așteaptă o viață împreună (sau… până la divorț). Asta am constatat și eu când am urcat sus, că mă mai așteaptă ceva timp în acest colectiv. Și că-n următoarele 6 luni nu prevăd despărțirea, deși n-avem mare brânză în comun.

Păi dacă la o nuntă mă duc să mă distrez… de ce nu m-aș mai duce și la ședințe? Mai ales că, în rimul ăsta (se mai anunță una zilele viitoare), în maxim 6 luni public un roman. :))

P.S. Dacă mă mai evervează familia regală o să găsesc și eu o soluție ca și cea din poză. De-al dracu’.

P.S. 2 M-am gândit deja: un casetofon pe-o bicicletă legată cu sârmă ghimpată, pe care stă un covor pe care face pipi zilnic un câine care și latră mult și des. Rămâne să-mi găsesc aliați.

vecini-sedinta-blocsursă foto

Comments

Oana • March 26, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Raluca M. March 26, 2014 - 08:56 Reply

    Cat de bine ma simt stiind ca am terminat cu sedintele de bloc.

    N-am prea prins ideea cu casetofonul, unde ar trebui plasat?

    • Oana March 26, 2014 - 09:01 Reply

      Cât mai aproape de ușa ”cuplului minune” care se simte deranjat și de vântul care bate prea tare. 😀

  2. Lorelei March 26, 2014 - 09:24 Reply

    Eu in 29 de ani de locuit in acelasi bloc inca n-am calcat pe la vreo sedinta…traiasca mama :p.
    Oricum, cred ca nici ei nu m-ar vrea, ca la cata rabdare n-am cu pierderea de vreme cred ca si-ar schimba rapid parerea despre mine (ma stiu de fata buna, cuminte si cu bun simt, ca n-au avut ocazia sa ma vada suparata :p).

    P.S. Oana, cand ai timp scrii mai multe despre Kangoo pls si obiceiurile tale sanatoase? :) (de ex., dimineata in afara de smoothie mai manaci si altceva? La kangoo cat de des te duci? Spuneai ca ai slabit 3 kg, doar cu miscare sau ai schimbat si alimentatia? Sper ca nu-s pisaloaga sau prea curioasa, dar sunt in proces de schimbare stil de viata si m-ar ajuta tare mult niste info de la pers. care vad ca arata si se simt bine)

    • Oana March 26, 2014 - 10:53 Reply

      Hello, Lorelei, mâine sau poimâine revin cu o postare despre Kangoo, că mai am muuuuuuuuuuuuulte de zis. :)

  3. Andreea D. March 26, 2014 - 13:00 Reply

    mda cam aşa-i la o şedinţă. M-am pricopsit şi eu cu una…multe detalii nu mă priveau şi nici nu mă interesau aşa că mai întâi am mai tat la “taclale” cu vecinii care n-aveau nici ei treabă cu subiectul şi apoi am zbughit-o în casă

    • Oana March 26, 2014 - 13:03 Reply

      De aici se si pleca greu… stii cum e – intra cine vrea, scapa cine poate. :))

  4. liliana March 26, 2014 - 17:50 Reply

    de o căsătorie scapi prin divorţ, dacă nu mai poţi şi mai poţi, da la o şedinţă de bloc dacă te-au prins n-ai soluţie, decât să te faci că-ţi vine rău. şi, pentru că eşti cel mai liniştit toţi se uită la tine, nu-i aşa domnu/doamna?

    • Oana March 26, 2014 - 21:59 Reply

      E bună ideea. :))

Leave a Reply