Oana Kovacs

mama-pe-scurt-la-telefon
6

Pe scurt

Maică-mea e o simpatică.

Mai ales când vorbește la telefon. Dacă vorbește la fix, urlă pentru că i se pare că legătura e proastă, ca acum 20 de ani, dacă vorbește la mobil, urlă pentru că are impresia că trebuie să acopere toate sunetele din jur ca să se facă auzită de persoana cu care vorbește.

Bun, acum că ne-am lămurit cu volumul, trecem la capitolul ton. Absolut orice are mama de transmis la telefon, transmite din suflet. Dacă a câștigat 5 lei la loz în plic, țipă de fericire în telefon și e toată entuziasmată și emoționată. Dacă pisica are o zi rea și a vomitat, văleu… mă trec toate apele Dunării până scot de la ea ce s-a întâmplat, pentru că e extrem, extrem, extreeeeeeeeeem de dramatică. Gen: ”Oana, mami, vai, vai… Îți zic ceva, dar lasă că nu-ți zic. Să treci să mă vezi că nu, nu vreau să-ți spun la telefon că e trist. Să nu te întristez, de aia nu-ți zic, dar să nu-ți faci griji, deși e trist că de-aia nu-ți zic acuma. Dar să stai tu liniștită, că o să-ți zic.” Și dă-i și insistă că mai îs 7 ore de lucru și faci cu inima și te întrebi cine a murit…

Și acum, cantitatea, că de fapt, aici doream să ajung. Cantitatea de informație pe care mama mea o poate transmite la telefon se încadrează în două limite: pe scurt și infinit. Dacă varianta a doua nu are nevoie de introduceri și prezentări, varianta pe scurt decurge cam așa:

” – Ceau, mami, ce faci?

– Sunt la lucru (cu varianta: Sunt în trafic, stai să te pun pe speaker).

– Ești la lucru? Mă gândeam eu că ești la lucru. Ce faci, mami? Ești bine?

– Da… lucrez.

– Eu am vrut numai să văd dacă e tot ok și să-ți zic că pisica a mâncat niște carne de pui. Am făcut pui. Vrei pui? Dacă vrei pui, să vii la noi. Și dacă nu vrei pui, să vii să-i dau lui Alex. De fapt, Alex nu mănâncă pui, și dacă nu vrei pui, să vii să mai povestim. Să-ți arăt ce prostii a făcut pisica azi.

– Mama, s-a întâmplat ceva? Știi, eu am de lucru. Poți să-mi spui pe scurt care-i baiul?

– Pe scurt?

– Da, te rog.

– Aaaa, păi nu te-am sunat cu vreo problemă anume, doar să-ți zic că am fost de dimineață la piață și apoi am găsit pui la casa galbenă (cod pentru un magazin de zonă), și-apoi m-am întâlnit cu tanti Rozi,… urmează întregul program desfășurat până la și-am zis să te sun să văd ce faci, dacă nu vrei pui. Sau dacă nu vrea Alex. Stai, Alex nu mănâncă pui. Și să-ți zic ce prostii a făcut Miki, că-mi venea să-i rup urechile, dar nu i le rup că-i a noastră și o iubim și dacă face numai prostii și apoi urmează descrierea programului până la momentul culcării. Deci, dacă vrei pui, sau vrea Alex, să treci pe la noi.

– Deci nu e nimic urgent?

– Nu, da’ dacă ai vedea ce frumos și-a întins acuma pisica lăbuțele pe mine, vaaaaaaai, cât e de drăguță. Când nu-mi vine să-i rup urechile.

– Bine, mama, hai că ne mai auzim.

– Bine, bine, mami, că nu era nimic urgent. Multă sănătate și spor în toate, te pupă mama.

– Ceaaaaaaaauuuuuuuuuuuuuu, mama!!!”

Cum spuneam: pe scurt.

mama-pe-scurt-la-telefon

Comments

Oana • July 17, 2015


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Bookish July 17, 2015 - 11:26 Reply

    Şi tatăl meu vorbeşte foarte tare la telefon, ba chiar atunci când stăteam la bloc mai ieşea şi pe balcon probabil nu i se părea acustica bună în apartament :))

    • Oana July 17, 2015 - 11:34 Reply

      Maica-mea se plimba prin casa. Sa se asigure ca nu atipesc nici tata, nici pisica.

  2. nartip July 17, 2015 - 15:22 Reply

    * Cat timp mai avem parinti inseamna ca noi tot mai suntem copii… Dupa ‘aceea’ devenim noi parinti… Dumnezeu a ‘randuit’ o limita la toate,ordinea firii de a putea ajuta pana la momentul in care trebuie sa fii ajutat… cu respect,nartip *

  3. Monica July 17, 2015 - 20:11 Reply

    O simpatică și jumătate! Ce bine că e așa tonică! Dar pisica ce combină acolo de riscă să i se rupă urechile?

    • Oana July 18, 2015 - 00:19 Reply

      Pisica e batrana, aproape oarba si cam surda, asa ca face o gramada de minuni… dar o iubim asa babuta senila cum e. :)

  4. Miss I. July 17, 2015 - 21:01 Reply

    Oh, I feel you. La faza cu volumul parcă o aud deja pe mama. Sunt 99% convinsă că absolut toți vecinii din bloc îi aud conversațiile cu mamaie, iar cei de dedesubt înțeleg fiecare cuvânt, fiecare inflexiune a vocii, fiecare oftat. De fapt, cred că pot lejer să-i interpreteze sentimentele doar din tonul vocii. Și cred că și câinele lor va putea în curând.
    E aproape dureros să o auzi pe mama vorbind la telefon :))

Leave a Reply