Oana Kovacs

Citat provocare poza
5

De ce n-am mai scris…

Ca să ne înțelegem din start, nu scriu ca să inspir milă, ci ca să vedeți că-s așa multe chestii legate că numa’ chef și inspirație pentru blog nu am avut. Deși mi-am îndeplinit dorința de a mă muta, că fierbeam din cauza asta în 2015, parcă totuși aventurile (am să le zic aventuri pentru că-s eterna optimistă) nu au luat sfârșit.

Citat provocare poza

După ce am mers liniștită la schi și abia așteptam să mă-ntorc la munte, am avut accident. Nimic complicat, doar o mare bătaie de cap, și pentru bara lovită la mașină am umblat de mi-au sărit ochii și am stat și aproape o săptămână fără mașină.

În aceeași perioadă m-am certat de numa’ cu Ikea, magazin căruia i-am cerut returnarea integrală a banilor de transport pe comanda mea super problematică (câteva sute de lei), pentru că nu mi se pare corect că plătesc eu pentru mojiciile celor de la Fan Curier. De două ori mi s-a promis un răspuns, dar după ce am confirmat livrarea ultimului produs intact, toți consultanții Ikea au dispărut ca măgarii în ceață. Le-am promis o reclamație la OPC dacă mă ignoră, și asta am și făcut. Sper să revină cei de la OPC cu vestea unei amenzi mari. Voi dormi mai bine noaptea, pe cuvânt.

Pentru că era prea bine să se rezolve așa ușor problemele cu mobila, s-a rupt și somiera de la pat.  Pat care nu e de la Ikea, ci de la Jysk. :)) Noroc că am un soț priceput care a rezolvat problema rapid (de altfel o și prevăzuse, dar eu nu am vrut nici în ruptul capului să renunț la mobila aia).

Și… continuând cu mobila, pentru că lucrăm mult amândoi și nu avem timp de pus la punct casa, am așteptat cu sufletul la gură mobila de bucătărie, pentru un pic de normalitate. Nu doar că a ajuns cu o săptămână mai târziu față de termenul dat de domnul care o face, dar a și adus-o pe bucăți. Drept urmare, am mai multe dulapuri fără uși. Pentru că de ce nu? (Dar am făcut prima ciorbă acasăăăăăăăăă, ceea ce e bine totuși.)

Dar să mă întorc la mașină, că nu am terminat cu magia. M-am trezit cu două amenzi de parcare și amenințarea că voi fi dată în judecată, și mare mi-a fost mirarea, pentru că eu plătesc parcarea obsesiv. Am săpat până am aflat că amenzile îs de acum trei ani, când nu aveam nici măcar prima mea mașină cumpărată, ce să mai zic de asta de acum. :)) Cel care avea atunci numărul meu de acum a pușcat niște amenzi, a radiat mașina și s-a spălat pe mâini. Iar eu trag ponoasele, că am de umblat să dovedesc că o fi fost numărul mașinii mele amendat, dar era altă mașină și alt proprietar.

Și, pentru că nu era suficient că eu am probleme de sănătate care implică monitorizare permanentă (am un microadenom hipofizar, dacă sunteți curioși), ceva n-a fost ok într-o seară cu Sleepy și l-am dus de urgență la veterinar, pe la ora 22. Am stat două ore cu el, timp în care doctorița a încercat din răsputeri să-l deblocheze și m-am întors acasă singură, înghițindu-mi lacrimile și neștiind dacă motanul meu prinde dimineața. A doua zi m-au sunat de la clinică și mi-au spus că au reușit să rezolve problema tractului său urinar, însă rămâne câteva zile în perfuzii, la terapie intensivă (da, există așa ceva și pentru animale).

Măcar în ceea ce privește jobul nu mă pot plânge, că totul e ok, în decembrie am fost avansată, am făcut luna trecută un training super fain și urmează și altele. Pe partea de freelancing am decis să mă dedic proiectelor mai consistente și celor unde simt din start… chimie cu cei care au nevoie de serviciile mele. Altfel pierd timp și mă frustrez, și de stres chiar nu am nevoie.

De citit nu am mai citit, de călătorit nu am călătorit, și sincer vă spun că atunci când voi avea toată mobila în casă, draperii la geamuri, canapele cumpărate și cărțile puse-n bibliotecă, mă gândesc serios să-mi iau două zile libere de dragul de a dormi. Atâtea s-au adunat că n-am timp să rezolv o peripeție până apare alta… :) Și mi-e dor, tare dor, de viața mea personală.

Comments

Oana • February 15, 2016


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Roberts February 15, 2016 - 12:16 Reply

    ai avut ceva belele:) macar bine ca-i bine acasa si la job…<3

    • Oana February 15, 2016 - 12:42 Reply

      Sper sa se spele cele rele. :)

  2. cris February 15, 2016 - 15:10 Reply

    Se vor spala încet. E nevoie de un pic de răbdare. Îți țin pumnii sa treci peste mai ușor.

  3. Traveling Hawk February 29, 2016 - 16:07 Reply

    In viata asa vin lucrurile: in grup. Sa fie clar: cele rele, nu cele bune care vin rar si cate unul. Dar nu asta e frumusetea vietii? Zambesc cand imi amintesc lucruri similare cu cele intamplate tie, Oana. Zambesc de amploarea pe care o aveau atunci si care e nimic fata de ce a urmat. Vorba cantecului, wait and see :) :) :) Si asa, cu optimismul asta debordant, ne trece viata…Cred ca intelegi ca am vrut sa te fac sa zambesti, nu sa minimalizez cele intamplate. In momentele respective si eu as fi fost furioasa.

    • Oana March 1, 2016 - 14:02 Reply

      In cele din urma am trecut peste alea si au venit altele si am decis sa ma relaxez.
      Am ascultat un speech foarte fain, care mi-a reamintit de ce e mai bine sa fim atenti la cele bune: https://www.youtube.com/watch?v=7XFLTDQ4JMk (recomand).

Leave a Reply