Oana Kovacs

paradis-gratis-mare-avion-litoral

Eu nu scap de mare, marea nu scapă de mine

paradis-gratis-mare-avion-litoral

Nu mai țin minte dacă am scris asta aici, dar nu am mai fost la mare în țara noastră din anul 2004. Și atunci am fost iarna… că-n vacanță pe litoral vara, la noi, am fost în… 1999! :)) Aia a fost și prima dată când eu am călcat la mare, adică acum 18 ani (dacă v-ați născut în anul ăla… ce pot să zic… majorat fericit?!).

Iar de fiecare dată când Alex venea cu ideea să mergem la Marea Neagră (în țară) i-o retezam nemilos. Înghesuială, lume multă, muzică dată tare etc.

Într-un final glorios, în 2014 m-a convins și am planificat să mergem la mare în septembrie, în afara sezonului, când e mai liniște și relaxare, și puteam intra liniștită în filmul meu cu cititul pe șezlong. Așa că mi-am luat liber de la uzină, am făcut bagajul, am pregătit crema cu fps, costumele de baie, cărțile & pălăria de plajă. M-a furat entuziasmul până la urmă, pentru că atunci când e de călătorit nu pot refuza ocaziile care mi se-arată. Din păcate, cu câteva ore înainte de plecare, Alex a avut un accident foarte grav, care l-a și imobilizat la pat săptămâni bune, așa că nici vorbă de mare, soare sau cărți – o perioadă de timp am vizionat ore întregi de Master Chef după ce a reușit să se ridice din pat pentru a sta într-o poziție fixă pe un singur scaun relativ confortabil pentru el pe atunci.

La final de 2016 nu ne-am făcut planuri de litoral pentru 2017. Eu eram cu burta la gură, și credeți-mă, la multe kilograme în plus, te vezi balenă, nici într-un caz sirenă. Ca să nu mai zic că eu și cu sarcina, și cu nașterea și cu copilul m-am pregătit de worst case scenarios. Sarcină grea, naștere oribilă și copil isteric. Realitatea m-a surprins în mod plăcut, dar m-a prins nepregătită, așa că la câteva săptămâni după naștere făceam planuri de mers în vacanță, că e prima dată când nu mă stresez cu luatul de zilele libere ca să nu mă suprapun cu cineva de la lucru de când mă știu eu în câmpul muncii.

Alex ar fi preferat ca prima vacanță la mare cu bebele să o facem în România (el e mai patriot de fel și are amintiri frumoase de la vacanțele la mare cu părinții), eu însă am refuzat categoric. Până am aflat că Paradis Vacanțe de Vis (da, ăia cu reclame la Europa FM, că TOATĂ lumea mă întreabă zâmbind – dovada că nu sunt doar eu cu urechile ciulite pe postul ăsta pentru Moise Guran și Vlad Petreanu!) are (agenția, da? :D) oferte de mers la mare gratis cu avionul și m-am entuziasmat și eu! Așa că am discutat problema în consiliul familial (eu, Alex, Vlad și motanul) și am negociat de comun acord să mergem (și) la mare la noi, dar tot în extra-sezon (din cauză de copil mic-mic, model blond cu ochi albaștri, imposibil de ținut mult în soare, că se coace).

După ce am luat oricum decizia de a da nas în nas cu marea noastră Neagră, care e de fapt albastră (influențată de jumătatea mea mai bună), am citit despre oferta asta și la Sorin Rusi și mi-a mai venit sufletul la loc, că am încredere în recomandările lui. Se pare că agenția are campanie pentru vara asta și oferă biletele de avion gratuit (pentru dus) pentru pachetele (adică zbor dus-întors, cazare și masă) achiziționate până la 1 mai, cu condiția să fie contractate vacanțe în perioada 18 iunie – septembrie (deci inclusiv full season pentru amatorii de zăcut la soare cu un cocktail într-o mână și-o revistă glossy sau o carte într-alta – exact ce io nu pup, vasăzică).

Am observat că mămicile sunt primele la oferte de genul ăsta din câteva motive simple, pe care nu le-aș fi ghicit înainte de a-mi intra pe mână un bebeluș: acces super rapid din diverse orașe din țară, teritoriu cunoscut, zonă relativ sigură – dacă e să ne gândim la câte se întâmplă în lume, acces la hoteluri cu piscină, mâncare cu care copiii sunt obișnuiți – nu exoticărisme etc.

Noi mai încolo în vară o să mergem la mare și în Grecia, că nu pot să-mi duc zilele liniștită fără să mănânc o papoutsakia și un calamar umplut. Și poate am noroc și doarme omulețul liniștit și dau gata și niște lecturi (one can only hope).

Mai încolo de final de iulie nu avem planuri, însă fără câteva zile la munte nu mă las. Mi-au luat 26 de ani să mă atașez de ideea de vacanță la mare, dar tot nu renunț la munte. Să vă zic că aș vrea și un city break? Visez să văd Praga toamna, când pică frunzele. Am mai fost o dată acolo, dar aș merge iar, ca să merg cu Alex. Și cu moștenitorul, evident. Și-aș mai vrea și la schi, că doară abia ce a trecut un an de când am învățat să schiez și iaca, iarna asta care a trecut mi-a sărit rândul.

Însă până una-alta, mă așteaptă niște zile la soare (nu după ora 11 și nici înainte de ora 16), în care sper să-i arăt pruncului că e bine la mare. Că e fain în apă și e plăcut să miroși a sare. Și că-i cel mai fain sentiment să-ți bată briza prin păr (el nu prea are așa ceva, dar să nu ne împiedicăm de detalii).

Iar eu, după un majorat de ani am să mă bălăcesc iar în Marea Neagră și promit solemn să revin cu povești, că mor de curioasă să văd cum e pe litoralul românesc în anul de grație 2017. 🙂

Și încă ceva relatable pentru mamele care au născut recent…

sursa foto

 

Comments

Oana • April 12, 2017


Previous Post

Next Post

Leave a Reply