Oana Kovacs

10

Să vorbim la telefon

Eram în liceu când am avut primul mobil. 
Eu una, pe vremea mea, când încă vedeam telefoane mobile doar în filme și nu știam ce-s alea, călăream telefonul fix până se uitau părinții urât la mine. Apoi, cu primul mobil al meu trăgeam de credit și trăiam din bipuri și sms-uri scurte și la obiect. Am trecut după, la 10 minute de conversație sau ieftineala de un cent în weekend și am stat la telefon până mi s-a acrit. Next step, că eram fată comunicativă, m-am angajat în call center și am ajuns ușor în era minutelor care vin de peste tot.  
Toți marii jucători de pe piața de telefonie mobilă încep acum să arunce în noi cu oferte care de care mai avantajoase – minute gratuite în weekend, 1000 pe lună, un milion pe an, 3000 de mesaje pe Venus, 5000 pe Marte, 50 de minute lunar pe viață, 385746 de sms-uri din spațiu, navigare gratis pe facebook de pe mobil – toate minunile posibile și imposibile numai ca să stăm călare non stop pe telefon și să ne cheltuim banii pe cele mai super oferte din toate mega ofertele care există.  
Întrebați-mă acuma dacă mai am chef să vorbesc la telefon. Când îl văd că sună mi se ridică tensiunea și aș da cu el de pereți. Din toată agenda mi-e drag să vorbesc cu prea puține persoane. (Și totuși sunt conștientă că un smartphone ar fi util pentru că aș putea să comunic și când sunt plecată, nu să tot car laptopul după mine și pentru că efectiv telefonul meu îmi fac glume cu bateria și de parcă asta n-ar fi suficient arată de parcă ar fi fost călcat de tren, rumegat de o vacă, pipilit de un câine și apoi șters cu un șervețel umed ca să arate decent cică…)
 
Voi ce relație aveți cu telefonul mobil?

Comments

Oana • July 28, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Mihaela July 29, 2011 - 06:15 Reply

    Imaginea ma reprezinta perfect. 🙂 Am inceput sa ma satur si eu de vorbit la telefon, mai ales ca stiu ca majoritatea persoanelor ma suna ca vor ceva de la mine. Imi mai place sa mai vorbesc doar cu familia, ca nu stam impreuna si cumva tot trebuie sa tinem legatura, cu iubitul (apeluri scurte de obicei, ca doar stam impreuna) si cu prietena mea cea mai buna (are nunta in toamna, e foarte ocupata si la fel, daca nu apucam sa ne intalnim, macar sa vorbim la telefon).

  2. andrei July 29, 2011 - 07:19 Reply

    Aoleu..urasc sa vorbesc la telefon, dar datorita profesiei ma vad obligat sa vorbesc la fel de mult ca un operator de call-center.
    Sa nu mai vorbesc de sms-uri. Prefer sa mut muntii din loc decat sa scriu un sms. Tot timpul cand primesc un sms la care trebuie sa raspund, prefer sa sun pentru ca urasc sa scriu mesaje (poate si pt ca am un telefon normal si nu un "qwerty" sau cum ii spune).
    Mai bine nu se inventau telefoanele…

  3. Oana Sălcudean July 29, 2011 - 07:34 Reply

    Cu telefonul am o relaţie love-hate. Love, în sensul că-l iubesc fiindcă e roz metalic, feminin, micuţ, drăguţ şi îi pot folosi camera atunci când nu am aparatul la mine ; hate, în sensul că urăăăăsc să vorbesc la telefon (şi cei care mă cunosc ştiu că mai degrabă comunică prin mail cu mine decât să spere că voi răspunde).
    Fun fact :)) în liceu mi-am tocit unghiile de la degetele mari din cauza tonelor de mesaje trimise :))

  4. Oana July 29, 2011 - 12:03 Reply

    Mihaela, si eu cand am vazut imaginea, parca a pus cineva degetul pe rana :).
    Andrei, mie mi-e ok cu sms-urile, sa vorbesc e stresant si pentru job vorbesc cam mult la telefon si nu imi place.
    Oana, m-ai omorat cu unghiile :)))))))).

  5. hapi2233 July 29, 2011 - 18:09 Reply

    Oana – I just love SMS. Pot sa transmit rapid un mesaj fara sa mai pierd vremea facand conversatie de complezenta.
    Si da, sunt putine persoane cu care-mi face reala placere sa vorbesc. In plus cele 2 telefoane au sarcini stricte – unul servici, altul personal.

  6. ioanamiroiu July 29, 2011 - 18:19 Reply

    Eu am avut prima dată telefon mobil în clasa a cincea. De fapt, era al mamei, dar mi-l dădea la şcoală ca să nu mi se mai termine cartela pentru telefonul public din şcoală :))
    Sigur, eu ziceam că e al meu, ca şi restul colegilor mei. Atunci îl adoram, adoram să trimit SMS-uri că erau mai ieftine decât un minut de vorbit.
    Am trecut şi prin faza serviciului ăluia pentru elevi, prin care beneficiai de conversaţii cu un cent pe minut. Vorbeam toate prostiile la telefon fiinsdcă, hei!, ne costă doar un cent pe minut!
    Acum mă oboseşte groaznic să vorbesc la telefon, cât mai scurt şi mai puţin şi, ca şi hapi, şi eu prefer sms-urile când vreau să evit un minut-două de conversaţie introductivă 😀

  7. Miscellaneous July 29, 2011 - 21:31 Reply

    O relație foarte proastă. Nu-mi place deloc să vorbesc la telefon. Sunt apatică și lumea mă urăște când mă aude, pentru că e sec. :))

  8. Oana July 30, 2011 - 05:02 Reply

    Hapi, si eu asa prefer sms-urile de multe ori… ah!
    Ioana, cred ca erau gelosi colegii :)).
    Miss, si eu raspund in scarba :)).

  9. Diana July 31, 2011 - 13:53 Reply

    E un rău necesar.
    Când îi aveam pe toți cei dragi aproape, îl foloseam extrem de rar, cred că la săptămână. 😆

    Acum e singura legătură cu persoane dragi, așa că îl folosesc des… măcar vorbitul să rămână…

  10. Oana August 1, 2011 - 06:33 Reply

    Diana, fiind departe de cei dragi, cred si eu ca e util.

Leave a Reply