Oana Kovacs

6

Rozatoare si oameni

Tot citind eu pe blog la Salmi despre cum vine primavara, infloresc florile, se topeste zapada si de-alea faine dau cu ochii de noutati despre Morgan (aka motanul). Cum dragutul de el a adus vanatul acasa (ca un barbat care este :D) – 3 soricei mititei. Si toata m-am cutremurat (cum altfel???) pentru ca mi-am amintit de cea mai mare teroare a mea – rozatoarele.
Da – cand aud nu mor de scarba (sau de inima), dar daca ii vad – inclusiv in poze, efectiv ma ia cu greturi, transpir si tremur… Nu ma refer acum chiar la toate rozatoarele, dar soarecii si sobolanii ma fac sa transpir mult, le-as da locul I, in fata a 10 minute la sauna. Nu pot sa-i vad nici vii, nici morti, am avut “ocazia” sa trec pe langa cadavrele lor pe strada si nu vreti sa stiti cum am sarit 10 metri in sus, Tom si Jerry style. Si apropo de Tom si Jerry, culmea, nu am nimic cu Jerry si desi am o pisica, tot timpul cand ma uit la desene cu ei se produc ceva dezechilibre in creierul meu si ii iau apararea lui Jerry.
Exista ceva ce as putea sa fac sa ma calmez? Numai gandul la rozatoarele astea imi da fiori si nu vreau nici sa imi imaginez, nici sa le vad. Deci vindecarea prin telepatie ar fi ideala :)).
Voi aveti ceva temeri mici sau mari? Ciudate sau mai putin ciudate?

Comments

Oana • April 6, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Gerhald April 6, 2011 - 05:41 Reply

    Iti recomand o pisica mare si prietenoasa. 🙂

  2. Miştotică April 6, 2011 - 08:47 Reply

    Îi un doctor în psihologie, care explica în urmă cu câţiva ani, mesajele subliminale din Tom&Jerry. Bine, tipu' îi iranian şi implicit antisemit, dar parcă nu zice prostii chiar aşa mari.

  3. Cealaltă Ancuţă April 6, 2011 - 09:18 Reply

    Eu nu suport insectele. Îmi plac fluturii, libelulele, albinele şi buburuzele, dar să stea în mediul lor, nu să mă atingă. Mai ales că la unele din ele sunt alergică.

  4. vorbele April 6, 2011 - 11:21 Reply

    Si mie mi-e frica de rozatoare, nu insa asa cum descri tu frica ta. Mi-e mai mult scarba de ele. Dar de puiutul mic ce l-a adus Morgan viu si l-a lasat langa gard, imi era chiar mila. L-am alungat pe motan(stapana rea, in loc sa-l laud) si ma gandeam ca soricelul are si el o mamica pe undeva…sotul meu l-a impins cu o bota sub niste crengi aflate pe jos sa nu-l gaseasca motanul(care plecase deja sa ne aduca alti pui, care erau morti). A stat acolo puiul si a respirat cu frica, se vedea ca e disperat…mai ca imi venea sa il aduc in casa :). A ramas acolo si a doua zi nu mai era…
    Insa daca il aducea in casa, cred ca tipam si eu disperata, nu as fi stiut ce sa fac cu el, mai ales daca ar fi luat-o la fuga si s-ar fi ascuns undeva…

    Altfel mi-e frica de serpi si de paianjeni(dar din aceia mari).

  5. Oana April 6, 2011 - 12:03 Reply

    Gerhald, am pisica. Mare (10 ani si 3 kile) si prietenoasa. Vede soareci albastri de jucarie si fuge… ce sa mai zic :)).
    Mistotica, trebe sa caut. Looney Tunes o fi sursa temerii mele.
    Ancuta, sar si eu cu alergiile, dar nu-s alergica la chestii care respira, din fericire :).
    Salmi, eu cred ca muream de inima de venea Miki cu un pui de soarec pe post de vanat, nu mai rationam sa mi se faca mila de el nici daca eram afara macar, probabil ma cataram eu in primul pom ca disperatele alea care tipa din filme :)).

  6. ioanamiroiu April 6, 2011 - 16:37 Reply

    Şi pe mine mă cam ia cu greţuri când văd şobolani, dar nici cu insectele nu mă împac prea bine. Ţânţarii sunt inamicul numărul unu, mai ales pentru că îmi lasă urmeee (au şi apărut la mine! ghhh!), urmaţi de tot felul de alte mici zburătoare şi târâtoare. Pe urmă, maiestuoşi, apar păianjenii. Aşa mă ia cu nişte fiori când îi văd, cam cum descrii tu când vine vorba de rozătoare, încât uneori mă gândesc să le cedez teritoriul meu, numai să scap de senzaţiile alea. :))) Dar mă lupt cu "fobia" asta.
    Cât despre Jerry, cred că e tendinţa aia de a-i apăra pe ăi mai mici şi pricăjiţi 😀

Leave a Reply