Oana Kovacs

roman-eclectic
2

Românu’ s-a născut eclectic

În weekend ne-am îndesat câteva haine în rucsaci, am aruncat corturile în mașină, sacii de dormit, ceaunul și crema cu SPF 50 și-am fugit la Surduc, că nu era rost de rămas în oraș, mai ales că-n Timișoara erau semne de vreme de stat în casă și numărat bani (cine-i are) sau făcut copii (iară, cine și-i permite).

Cum bani de numărat nu avem, cu plozii nu ne grăbim și în casă nu voiam să stăm, Surducul a fost paiul ‘ăl scurt pe motiv că la Văliug și Trei Ape am tot fost. Ne-am strâns un grup mare de patru oameni și-am ajuns pe un mal de lac unde am constatat că totul e inundat. Noroc că un bătrânel din unul din satele de pe lângă Surduc ne-a îndreptat spre proprietatea privată a unui domn care în schimbul unei taxe modice (10 lei/mașină + 10 lei/cort) ne-a lăsat să campăm la el în ogradă. Ogradă mare, că mai eram noi și mulți alții, dar cum oferea condiții de lux (adică avea patru bude de lemn care nu se închideau și-un robinet cu apă posibil potabilă), am trecut cu vederea prezența vecinilor de tarla.

Și-am constatat în weekendul ăsta că fie mi s-a mai potolit spiritul războinic, fie încep să iubesc în secret duiosul sunet de manea. Nădăjduiesc că prima explicație e valabilă. Ca să vă explic și ce-i cu titlul și ce-i cu fire mea bătăuș-tranchilizată, am să vă povetesc etapele de petrecere ale românilor eclectici de lângă noi:

1. S-a așezat tăt satu’ la masă (sau o familie foarte mare, că erau multe mașini, mese, scaune… aveau tabără, nu alta) și-a început să bea bere.

2. Au dat drumul oamenii la niște ritmuri bănățene.

3. În timp ce Andreea Voica urla din boxe despre cum e Banatu’ colț de rai/pământ sfânt/colț de soare/loc unde vin cerbii să se adape și alte făloșenii, micii sfârâiau pe grătar.

4. S-a înserat așa că bănățănii mei făloș’ au constatat că vara nu dorm și-au trântit și fleicile pe grătar.

5. În timp ce-au băgat la maț mititei și costițe, au mai golit câteva zeci de PET-uri de bere și-au decis că e vremea pentru artileria grea: manele. Am ascultat zeci de piese, dar am remarcat că la modă e un subiect nou: poza de cuplu. Am aflat deci, că, la despărțire ”toate pozele cu tine” pot fi șterse/rupte/arse/uitate/udate de lacrimi/udate de vin/frângătoare de inimi/tăietoare de vene (asta ultima am pus-o de la mine, restul sunt pe bune).

6. Și ce merge mai bine pe stomacul plin, sufletul greu și ficatul bombardat? Înălțatul de lampioane!!! Oamenii ăia au au fost fucking loviți de romantism (sau prostie) și au înălțat lampioane!!!

7. După care au trecut la clasicul foc de tabără, stropit cu alcool, că ce mama dracu’? O viață avem, măcar s-o trăim bine!

8. Pe la ora două cred că aveau loc discuții intense în tabăra lor, că era liniște și pace, eu am intrat în cortul meu și m-am culcat, cert e că pe la 8 dimineața oamenii au început să se certe și să-și care pumni. Pesemne că careva a uitat să șterge pozele cu prințesa și altul a vrut să le dea foc. Cu telefon cu tot. N-am aflat, dar îmi pare o explicație plauzibilă după șirul evenimentelor care a dus la bătaie.

Mă rog, așa am concluzionat eu că românu’ e eclectic. Mai lipsea un pic de muzică house, un Joe Cocoker și era peisajul complet. Da’ e vreme și pentru alte ieșiri cu cortul și nu știu niciodată ce surprize îmi rezervă viața. :)

Aaaaa, da, și nu m-am dus la ei să urlu sau să mă crizez și să le zic să-și bage muzica în c.r. Am ales să-i ignor. Sau devin zen sau mă transform într-o printzesah shi atuncy o sah vedetzi voi ce fac io pe blogulets. <3  :-*  >:D<

roman-eclecticsursă foto

Comments

Oana • June 16, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Lotus June 16, 2014 - 09:18 Reply

    Și deci a meritat, nu? 😆

    • Oana June 16, 2014 - 09:28 Reply

      Trecand peste inconveniente, iesirile cu cortul is faine intotdeauna. :)

Leave a Reply