Oana Kovacs

romantism
3

Romantică pe…!

romantismsursă foto

Una din persoanele importante din viața mea, o femeie care poartă o mare parte din vină pentru ceea ce sunt eu acum, mai ales profesional vorbind, mi-a spus, la un moment dat, în fragedă adolescență, că sunt foarte romantică. Nu știu de ce. Pe cuvânt. Sau poate nu știu eu acuma definiția corectă a romantismului, cert e că mi se pare că era destul de departe de adevăr.

Să vă explic: n-am fost niciodată un as al întâlnirilor, nu m-am făcut de cacao grav, dar nici n-am dat vreun tip pe spate cu vreun gest genial de dragoste. Ba chiar odată, de plictisită ce eram, m-am dus în baie și am sunat-o pe o prietenă și i-am zis să mă sune în 5 minute să-mi spună că s-a întâmplat ceva grav. Deci nici demnitate n-am avut să ies mai frumos din situația aia patetică.

Altă dată mi-a venit o idee genială de Crăciun, vă povestesc: îmi plac tare mult aranjamentele din casă cu luminițe feerice, îmi place semiîntunericul ăla, liniștea, sentimentul că vin sărbătorile. Așa că, evident, am pus mână de la mână, cele două mâini ale mele și-atât, și mi-am decorat camera (când stăteam cu ai mei) foarte drăguț și romantic. Și dacă mi-am pus becuri, doar nu era să le țin stinse noaptea, nu? Că doar în filme fix pe întuneric se țin alea aprinse, ca să fie frumos. Na, întrebați-mă dacă am reușit să adorm. Am reușit pe naiba, romantism mi-a trebuit mie, după vreo două ore de privit luminile fix am decis că nu-i de mine filmul ăsta și că n-o să fiu tocmai faină cu cearcăne. Și dacă o să le am, oricum n-o să impresionez pe nimeni, că n-o să se prindă nimeni după ochii mei negri că mi-am aranjat eu camera fain.

Și când vine vorba de cărți. Oh, don’t even get me started! Dacă trebuie să citesc cărți cu damsels in distress îmi vine să mă dau cu capul de pereți. Nu-mi plac personajele lui Jane Austen, de exemplu. Lizzie e o leșinată, Anne e ștearsă, noroc cu Emma*, care salvează turma, dar ea e cam cutră de fel, de asta mi-a și plăcut. Alte personaje a lui Austen nu mai știu că, deh, so many books, so little time.

Deci, mai caut romantismul în mine. Încă nu l-am găsit. Vă anunț când apare.

* Din punctul meu de vedere, da? :)

Comments

Oana • January 20, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Andra January 22, 2014 - 20:39 Reply

    :))) nici eu nu sunt mai breaza. cand eram mai micuţa visam la fat frumos si cai verzi pe pereti, dar intre timp m-am desteptat. romantismul e o poveste pentru fetite (cel putin din punctul meu de vedere :P)

    • Oana January 22, 2014 - 21:09 Reply

      Nu neapărat că e pentru fetițe, dar să nu fie sirop totuși. :)

  2. ”Paul și Virginia” de Jacques-Henri Bernardin de Saint-Pierre | Oana Kovacs

Leave a Reply