Oana Kovacs

cere-parere-medici-antibiotice

Românii și ”mai întreabă pe cineva”

Știu că sistemul medical din România e de căcat.

Știu că o grămadă de doctori buni s-au luat și au plecat.

Știu și că din ăia rămași unii-s varză. Alții-s șpăgari și alții indolenți.

cere-parere-medici-antibiotice

Doar că există și doctori buni. Nu știu voi, dar eu când am o problemă mare și serioasă, cer sfaturi în dreapta și în stânga ca să nu ajung pe mâna oricui. Cer recomandări, păreri, nume, exemple etc. Am avut o vreme când nu am ținut cont de asta și am mușcat-o – mi-o asum.

Însă acum (cu mintea cea de pe urmă, he, he, he), cum spuneam mai sus, știu că nu e de joacă cu anumite probleme de sănătate și nu îmi permit să le bagatelizez. Așa că atunci când am ajuns recent în fața unei ”pietre de moară”, că nu știu cum să-i zic, că m-a stresat maxim, am decis să cer două păreri. Și din două s-au făcut, fără intenția mea… PATRU. Deci nu am luat de bun 100% ce mi-a zis doctorul nr. 1 (de un oftalmolog e vorba), m-am dus la numărul 2. Numărul 2 nefiind atât de experimentat m-a dus la numărul 3, care m-a trimis mai departe, pentru un sfat și mai complex și comprehensiv la numărul 4. Fără să cer eu să ajung la numărul 3 și numărul 4, ci așa, pe motiv că și doctorii-s oameni și vor să fie siguri de ceea ce zic când ceea ce zic ei influențează decizii majore în viața cuiva.

În fine, 4 medici, o singură opinie. Eu mă simțeam liniștită (încă mă simt) și cu două dacă nu se băteau cap în cap, de 4 ce să mai zic, am plecat relaxată.

Șiiiiii… ajungem la problema mea. Vorbesc cu niște căscate de cunoștințe, că nu pot să le zic altfel, și mă întreabă ce și cum am aflat la oftalmolog. Le povestesc polologhia cu cei 4, le povestesc ce au zis, că fără să discute între ei mi-au dat aceleași sfaturi, și… ce credeți că îmi aud urechile?

”Mai întreabă pe cineva” – să mor, nu alta! Pe bune? După 4 doctori?! Evident, sfatul venind de la persoane care n-au trecut nici măcar pe aceeași stradă cu facultatea de medicină, nu vorbim de făcut așa o școală sau profesat. Dar evident, genul de persoane care dacă nu aud ce vor mai cer 1000 de păreri ca apoi să zică de toți medicii care nu-s pe filmul lor că-s niște proști incompetenți.

Deci? De la ce număr de vizite medicale e ok și de la cât e paranoia? Că mi se pare că la noi, la români, e o mică obsesie și atunci când nu e cazul. Dacă tot românul expert în medicină primește un răspuns în neconcordanță cu așteptările sale, a pus-o de mămăligă doctorul său. Și toți doctorii care nu-s pe aceeași felie cu pacientul expert.

Dacă vi se pare că bat câmpii, aruncați un ochi aici – cică 3% din români iau antibiotice zilnic, iar în Europa suntem pe locul 2 la consum, cu 70% peste media europeană, motiv pentru care avem o rezistență crescută la ele, adică NU mai au efecte pe noi, atunci când avem nevoie de ele pe bune. Pentru că suntem niște needucați și le luăm de capul nostru. Și asta nu o zic eu…

Dar no… hai să mai cerem și-o părere, și-o rețetă. Să prevenim, zic.

Comments

Oana • November 24, 2016


Previous Post

Next Post

Leave a Reply