Oana Kovacs

bluza-vara-bumbac-zara-kurtmann

Recuperare

Luna aprilie a fost una din cele mai proaste luni din viața mea, din perspectiva sănătății. Cred că am mai zis pe aici, disperată fiind și simțindu-mă total depășită de situație cu minunata mea alergie, m-am decis să încerc un tratament homeopat (m-am decis ăsta a fost un proces de durată, adică timp de multe luni am cerut păreri, am citit, m-am documentat etc.). Și începând eu minunea asta, am aflat și ce nu mi s-a zis și n-am aflat în timpul homeo-reseach-ului meu: că după ce te apuci de așa ceva ți se înrăutățesc simptomele rău. Da’ rău! Așa că o lună am fost praf, în ultima zi a lunii simțindu-mă absolut oribil, iar apoi… brusc m-am simțit bine! :)

Și când am văzut că trec zilele și eu tot bine mă simt, apăi am recuperat. Nu pot să zic că am stat toată ziua prin oraș, că am și lucrat mult, însă am făcut niște chestii pe care nu le făcusem de muuuuuult timp.

1. Am fost la deschiderea unei cafenele foarte mișto, cu prietenele mele baldemice (Musetti d’Oro îi zice, e în Unirii pe Savoya, cea din link, de unde am furat și pozele cu logo pe ele :D), și La Căpițe (adică acolo unde e muuuuuuuuuuult fân, mult, mult, mult) cu fetele din facultate, unde am stat 4 ore. Prima ieșire m-a bucurat pentru că m-am aranjat și eu după 100 de ani și-am călcat într-un loc drăguț. M-am machiat, mi-am luat țoale noi, că numa’ ce ajunsese comanda Kurtmann la mine cu pantalonii albi (vine vara, bine-mi pare!) și-o bluză ușoară și simplă (de la Zara, de bumbac – he, he, acuma că mi s-a pus pata citesc toate etichetele) și-am stat câteva ore la povești despre… joburi (suntem niște fermecătoare, știu!).

bluza-vara-bumbac-zara-kurtmann

pantaloni-stradivarius-kurtmann-albi-38

A doua ieșire din aceeași seară (n-am dovezi de la aia) m-a fericit că am stat ore bune printre căpițe fără să simt vreun strop de hay fever. Bine, m-a fericit și că am revăzut-o pe o prietenă după muuuuuuult timp, ea locuind în altă țară. Așa că aproape m-a prins dimineața printre căpițe, unde după ora 4 am dârdâit puțin de frig.

2. A doua zi m-am dus la curățenie la garsonieră. O altă bucurie maximă. Nu, nu glumesc, să-ți dai seama că nu ți se face rău în praf și miros de chimicale (de la produsele de curățenie) nu se poate cumpăra cu nici o sumă de bani din lumea asta. A fost una din puținele dăți când m-am simțit fericită să fac curat (bine, bucuria era dublată de nerăbdarea de a vedea gata garsoniera amenajată de noi). Iar a doua zi, când totul a fost pus la loc și aranjat, am mers acolo cu fotograful  pentru pozele din anunțul de vânzare. Și mi-a făcut și mie o poză (că doar nu eram eu subiectul). Nu știu dacă fața mea spune asta (eram moartă de oboseală), însă ziua de 10 mai a fost una bună. Apoi i-am împuiat eu capul cu detalii despre hainele de bumbac (gen tricoul meu simplu – simplu și sănătos pentru piele, na! :-P) vs. alte prostii de țesături în problema vestimentației la bebeluși (nu m-am specializat în vreo meserie ciudată, pur și simplu o să-i nășesc omului copilul și-mi place să mă dau mare cu ceea ce știu :))).

bluza-zara-kurtmann-galbena

 3. Am fost la grătar. Asta a fost de 1 iunie, că până atunci timpul și vremea nu au ținut cu noi. N-am pozat micii și muștarul, după cum vă imaginați, dar a fost prima dată anul ăsta când m-am bucurat de soare (sub protecția cremei cu FPS) și iarbă în același timp (și spațiu). Am supraviețuit și-am reușit să-mi port în sfârșiiiiiiiiiiiiiit sandalele mele noi, albe și comode (flats ftw), că eram nerăbdătoare să ajung la ele. Vă arăt și singura poză, numită artistic de mine Perspectivă de pisi. Cred că s-ar potrivi și Pisi la soare, nu? :)

sandale-talpa-joasa-kurtmann-39

Sper ca revenirea mea să… rămână. Nu prea înțeleg cum funcționează tratamentul pe care-l fac, însă rezultatele mă bucură. Mult de tot.

Comments

Oana • June 8, 2015


Previous Post

Next Post

Leave a Reply