Oana Kovacs

romania-drapel
30

De ce rămân(em) în România

romania-drapelsursă foto

Ca mine mai sunt mulți alții care deși se lovesc de fel de fel de probleme în țara asta preferă totuși să rămână aici. Eu nu am planuri de a părăsi România. Am avut, recunosc, și probabil le-aș fi pus în practică de mult dacă nu erau anumite motive legate de viața mea personală care m-au făcut să rămân. Totuși, asta nu înseamnă că la un moment dat nu mă voi răzgândi, dar deocamdată emigrarea nu face parte din obiectivele mele. Așa că mi se pare natural să mă bucur de avantajele de a rămâne aici, deși sunt conștientă și de multiplele dezavantaje (dar asta e deja o altă poveste). Și pentru că mulți se arată siderați că am decis să rămân acasă, am decis să fac o mică listă de motive pentru a nu părăsi țara.

Faptul că rămân aproape de familie și de prieteni e unul din cele mai bune argumente în cazul meu. O să-mi spuneți că există Skype și mess, dar apropierea fizică și o îmbrățișare nu pot fi înlocuite cu nimic. Nici o vorbă bună spusă la momentul la care e nevoie de ea, nu la ora la care un Skype call e programat. Părinții mei sunt aici, am doi bunici în viață care sunt tot în Timișoara, am un unchi, o mătușă, o verișoară și prieteni care uneori mai lasă totul deoparte și-mi sunt alături fix atunci când am nevoie.

Am un job care îmi place, într-un domeniu care nu se studiază la școală și lucrez ca freelancer într-un domeniu în care chiar am pregătire. Îmi place ceea ce fac și după o serie de joburi de student – vânzătoare, chelneriță, operator call center și altele, nu aș renunța nicicum la ceea ce fac.

Am parte de evenimente culturale pe care le pot înțelege și asimila. Nu există barieră lingvistică și am ocazia să mă bucur de diverse spectacole și conferințe la care sunt invitată sau la care plătesc pentru a participa.

Am bani de vacanțe în țară sau străinătate. Nu des, că nici nu mă dau banii afară din casă, dar în loc să îi cheltui pentru a veni acasă să-mi văd părinții, pot să mă bucur de lumea mare din economiile pe care le fac.

Îmi permit o chirie și îmi permit să-mi cumpăr diverse lucruri pentru casă. Atunci când m-am mutat separat de ai mei am știut că voi fi capabilă să mă-ntrețin singură și să-mi cumpăr diverse obiecte necesare, având în vedere că ai mei nu mi-au luat nici casă, nici mașină și nici nu mi-au umplut apartamentul închiriat de electrocasnice (și ăsta nu e un reproș).

Locuiesc într-un oraș destul de civilizat, am unde să ies și am parte de destule activități de entertaining (timpul e problema).

Socializez cu oameni faini, cunosc tot timpul alte persoane și sunt deschisă să aud și să încerc experiențe noi.

O să spuneți că multe dintre argumentele mele sunt legate de șansă sau bani. Parțial vă dau dreptate. Am avut șansa să am părinți care să fie interesați de educația mea și să-mi deschidă orizonturile. Cât despre bani, tot exemplul lor m-a motivat. Nici unul din ai mei nu au studii superioare, dar au avut chiar și câte două joburi fiecare pentru a avea bani pentru ce și-au dorit. Au muncit, dar se și bucură de ceea ce au, chiar dacă poate, după standardele unora, nu au mare lucru (multe proprietăți, mașini sau parte de vacanțe pe vase de lux).

Așa că în ciuda a tot ceea ce disprețuiesc în țara asta, credeți-mă, sunt foarte conștientă de acel silver lining. Și-s și tare curioasă ce motive au alții ca să rămână. Nu vreau să discut de motivele de plecare că și alea-s multe și reprezintă deja o altă temă de gândire.

Comments

Oana • April 10, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Larisa April 10, 2013 - 09:06 Reply

    Nici eu n-am avut niciodata intentia de a parasi tara si credeam cu tarie in toate motivele enumerate de tine aici.
    Dar s-a intamplat sa plec. Efectiv s-a intamplat sa ma indragostesc. Iar ce dicta inima a fost mai presus decat motivele care ma determinau sa raman :).

    • Oana April 10, 2013 - 10:13 Reply

      Larisa, eu am deja o relatie aici (de peste 6 ani) si tocmai ca prietenul meu desfasoara activitati care ne cam impun (de fapt lui ii impun) statul in tara. De asta ziceam si eu de motive personale. :)
      Deci te inteleg perfect.

  2. Bia April 10, 2013 - 09:25 Reply

    Sa-ti spun sincer, chiar ai avut noroc (nu doar noroc, se intelege, dar ȘI noroc). Uite eu sunt in tara, dar departe de ai mei (fac peste 4 ore de la Cluj la Ineu, atat cred ca fac si de la Barcelona pana la Ineu, pe bune)… Deci faptul că sunt în țară nu mă face să-i am pe ai mei lângă mine.

    Avem casă si masina, dar si rate! Stam într-un oraș mare și frumos, cu evenimente culturale deosebite, dar viața e destul de grea (prețuri mari, distanțe mari). Nu m-am născut aici, n-am rude aici. Ce vreau sa-ti spun este ca a te muta la o anumita distanta de locul in care te-ai nascut si crescut, departe de parinti si prieteni este echivalent cu a pleca din tara. Și spun ca tu ai avut noroc pentru ca ai crescut si evoluat in acelasi mediu, nu ai fost nevoită să pleci pentru a evolua, ai putut să o faci “de acasă”. Sunt foarte mulți care nu pot avea asta și e obligatoriu să plece mai departe (chiar din România).

    • Oana April 10, 2013 - 10:15 Reply

      Asa-i, tine si de noroc. Eu am ramas in Timisoara, prietenul meu e dintr-o localitate aflata la 2 km de oras si stim si noi ca asta ne avantajeaza cu orice ocazie (de sarbatori de ex).

  3. cotos April 10, 2013 - 11:32 Reply

    Eu am fost plecat 8 luni de zile. Mi-a fost greu, foarte greu. Eu nu as putea pleca pentru ca am tot ce imi trebuie aici si nu as renunta la orasul asta pentru nimic in lume.

    • Oana April 10, 2013 - 11:34 Reply

      Rar aud asa ceva. :)

    • Alin Ropan April 10, 2013 - 18:23 Reply

      Ce-ti ofera Baia Mare, in afara de tigani cersetori ?

  4. dojo April 10, 2013 - 11:48 Reply

    Noi asteptam sa luam o viza in loteria vizelor si am plecat in mai putin de 12 luni din tara. Nu ma leaga absolut nimic de Romania, in afara de familie, pe care o vom cara dupa noi, imediat ce prindem un pic ‘cheag’. Avem acolo un sistem de ‘support’ exceptional (prieteni care ne-au tinut la ei deja 18 luni si abia asteapta sa ne vada), sigur ne descurcam.

    • Oana April 10, 2013 - 12:09 Reply

      Wow. nu am stiut ca plecati de tot. Felicitari pentru decizie, stiu ca sunteti fani USA.

  5. O Oană April 10, 2013 - 11:56 Reply

    La mine motivele sunt ca ale tale. În plus, I resist change. Mă obișnuiesc tare greu cu unele schimbări și cred c-aș fi într-o depresie continuă primele luni într-o altă țară. Dar asta e ceva personal, nu general valabil.

    • Oana April 10, 2013 - 12:10 Reply

      Si eu as avea problema cu depresia.

  6. Alin Ropan April 10, 2013 - 18:10 Reply

    Oana, spune-le asta daca ai curaj, celor care nu au nimic din ce ai tu, sau celor care nu se bucurade asa ceva fiindca au doar persoane nepotrivite in viata lor, fara sa poata face ceva.

    • Oana April 11, 2013 - 00:12 Reply

      (Alin, ai ajuns in spam, noroc ca erau putine mesaje si nu am sters totul fara sa ma uit.)
      De asta si spuneam ca e vorba si de sansa. Si dupa o anumita varsta (+ maturitate) de poti desprinde mai usor de persoanele nepotrivite.
      Subiectul e foarte complex, de aceea am tinut sa spun ca am avut noroc sa ma nasc intr-o familie care m-a dorit, pentru ca practic, familia e cea care m-a format (in cea mai mare parte).

  7. Andra April 10, 2013 - 21:49 Reply

    Principalul motiv pentru care eu nu as pleca niciodata din Romania e famila mea. Oricat de bine mi-ar fi in alta parte, nu are cum sa se compare cu sentimentul pe care-l am cand merg la bunica mea la sat sau ma intalnesc cu verisorii mei. Si nu pot sa nu ma gandesc ca ea, bunica mea, nu o sa traiasca forever, deci vreau sa ma bucur de ea cat o am.

    • Oana April 10, 2013 - 22:17 Reply

      Andra, ma asteptam de la tine, pentru ca se vede din ceea ce scrii ca esti legata de ai tai :).
      Si mi se pare foarte frumos.

    • Alin Ropan April 12, 2013 - 16:29 Reply

      Andra, daca toti s-ar gandi numai la familie, care apropo, DE OBICEI NUMAI RAUL TI-L VREA, nu ar mai fi mers nimeni nicaieri, nu ar mai fii castigat mii de euro, nu ar mai fii avut o viata normala, ar fii stat langa sarantocii din Romania… Bine ca nu gandesc toti asa…

      • Oana April 12, 2013 - 19:12 Reply

        Cam urata generalizarea asta. Nu stiu in ce fel de familie ai crescut tu sau ce fel de familii vezi in jur, dar asta nu e stilul in care as vrea sa decurga discutia.
        Si daca tu ne crezi sarantoci ca stam aici, asta e. Presupun doar ca tu esti in strainatate, mai mult nu-mi permit sa imi dau cu parerea.

  8. Savoir Faire April 10, 2013 - 22:29 Reply

    Familia si amicii sunt doua elemente decisive, dar conteaza enorm si faptul ca oamenii vor sa le vada mai decisive de cat sunt.
    Asa cum a spus si Oana, depinde de asa zisul noroc si de bani, depinde de circumstante si de alegeri proprii.
    Aici nu se mai pune problema ca o alegere e mai corecta ca cealalta, ci doar faptul ca in circumstante diferite, oamenii fac alegeri diferite.
    In particular mi-a sarit in ochi urmatorul concept: “nu plec pentru ca am familia aici, dar sunt multe lucruri care nu imi plac la Romania”
    Pai daca familia e un obstacol, ca sa zic asa, nu se poate intoarce acest parametru ca sa fie in favoarea ta ?
    Nu se poate spune si “plec cu familia, in felul asta o am mereu aproape si scap si de neajunsurile Romaniei ?”
    Intelegi tu la ce ma refer 😀
    Automat, depinde si de circumstante, caci e mai greu sa ii spui unui om de 40 de ani sa se mute si sa isi faca o viata in strainatate, viceversa, e mai usor sa ii spui treaba asta unui adolescent.

    • Oana April 10, 2013 - 22:35 Reply

      Parintii mei se apropie de 60 de ani. Nu doresc sa emigreze si nu au visat asta niciodata. Eu ii iubesc si ii vreau aproape. As putea sa le impun sa se mute dupa o viata in alta tara? Sa traiasca un soc cultural imens? Nu.
      Sa nu ma intelegi gresit, tata cel putin, m-a indemnat sa plec in cautarea unei vieti mai bune de cand ma stiu. Mie imi place viata mea aici. Sunt multumita (in linii mari) si sunt fericita.
      In plus, traiesc cu ideea fixa ca scopul vietii e fix fericirea asta. Daca o am aici, de ce as pleca? Daca nu o voi avea si voi stii ca emigrarea e factorul care m-ar aduce ”back on track” as face-o. Altfel nu.

      • Savoir Faire April 11, 2013 - 00:03 Reply

        Pai e perfect asta,inseamna ca nu mai esti nevoita sa treci prin etapele unei tari “straine”.
        Important e sa te simti relativ bine in locul in care traiesti.

    • Alin Ropan April 12, 2013 - 16:31 Reply

      Romanii sunt fricosi, lasi si cu caracter de molusca ! Cum sa nu stea ei langa familie sa moara de foame impreuna, cand ar putea sa TRAIASCA, nu doar sa supravietuiasca. Daca urasc ceva, acela e ROMANUL !

      • Oana April 12, 2013 - 19:10 Reply

        Auch, Alin, please fara ura pe aici. Sau generalizari gen alea facute deja. Te rog frumos.

        • Alin Ropan April 12, 2013 - 19:14 Reply

          Nu urasc pe nimeni, decat pe MOLUSTE.

          • Oana April 12, 2013 - 19:18

            Ce intelegi prin moluste? Nu de alta, dar am vazut ca ai aplicat niste etichete si incerc sa fac sa nu alunece discutia intr-o directie jignitoare pentru nimeni. Si asa cum ziceam in celalalt comentariu, generalizarile… dor.

        • Alin Ropan April 12, 2013 - 19:27 Reply

          De ce sa doara, Oana ? Pentru ca asta e realitatea ? De ce crezi ca e bine sa ne ferim de realitate ? Nu am treaba cu nimeni, doar ca nu imi plac deloc oamenii care “dorm pe ei”, asa cum fac majoritatea romanilor, iar ca rezultat, avem politicieni care profita de prostia si incapacitatea de a gandi a multora dintre semenii nostri. Si ne fura pe toti, si isi bat joc de noi, ca “au cu cine” ! Daca am ave cojones, le-am muta dintii mai incolo ! Dar nu….nu ne pasa de propria viata ! Asta suntem noi romanii !

          Asta e durerea mea. Si nu, nu-s plecat din tara, din pacate… Tocmai asta e baiul…

          • Oana April 12, 2013 - 19:46

            Alin, si ce te opreste sa pleci? Daca se poate stii, bineinteles.
            Eu nu-s de acord cu generalizarile. Si daca un om din 100 e diferit tot e ceva. Exista speranta. :)

  9. salmi April 10, 2013 - 23:01 Reply

    “In plus, traiesc cu ideea fixa ca scopul vietii e fix fericirea asta. Daca o am aici, de ce as pleca? Daca nu o voi avea si voi stii ca emigrarea e factorul care m-ar aduce ”back on track” as face-o. Altfel nu.”

    Ai pus punctul pe I! Nu am ce sa spun, noi am plecat…dar nu aveam nimic din ce descri tu aici…sau foarte putin. Dupa ce te castoresti si ai copii, familia ta devine putin “rearanjata” ;). Mai ales daca dispar parinti…

    • Oana April 11, 2013 - 00:06 Reply

      Am citit pe larg la tine si stiu ce zici. :)
      Fericirea voastra e pe insula. A mea acum e aici. Ce o sa fie peste 20 de ani? No idea, traim si vedem.

  10. brontozaurel April 12, 2013 - 22:42 Reply

    Frica? De eventuale probleme legale, de tentatii.

    Familia e principalul motiv pentru care as pleca. Fara sa las vreo posibilitate de contact.

    • Oana April 13, 2013 - 09:45 Reply

      Se pare ca familia e un factor important fie pentru a ramane, fie pentru a pleca.

Leave a Reply