Oana Kovacs

20150904_151529-640x480
4

#PrinBrasovulMeu – the sequel

Continuarea, vasazica.

V-am povestit ieri cum a fost prima zi #PrinBrasovulMeu, acum (pe tren fiind) e momentul sa imi continui povestea.

Ieri ne-am continuat plimbarea prin Brasov cu o vizita la poalele Tampei, unde am avut ocazia sa vedem cateva turnuri care faceau parte din vechea fortificatie a cetatii. Nu am de gand sa va tin lectii de istorie, ca nu sunt persoana indicata, insa in turnul funarilor am gasit o doamna absolut deosebita care ne-a incantat cu povestile ei din Brasovul de altadata. In plus, aceasta, cat si sotul ei, sunt artisti, turnul fiind plin de diverse decoratiuni lucrate de mana (in sfasit altceva si nu magnetii made in China).

20150904_143412-240x32020150904_143417-240x320

De acolo am facut un scurt popas la Selgros, unde am vizitat sectia de macelarie si cea de panificatie a magazinului si am aflat cateva secrete ale bunei sale functionari. Nu am de facut poze pentru ca mie personal nu mi se pare fascinanta transarea carnii. Si chiar daca voua vi s-ar fi parut, sunteti pe blog la mine si nu primiti asa ceva, ca aici doar eu tai (si spanzur, ha, ha, ha!).

Urmatoarea “etapa” a plimbarii marca #PrinBrasovulMeu a fost pe Tampa. Am urcat cu telecabina (eu una abia asteptam!), si am mers pana la belvedere, langa literele acelea imense care formeaza cuvantul Brasov. Cuvintele mele sunt prea sarace, iar vocabularul meu prea limitat pentru a va spune cat de frumos e orasul vazut de sus. De acolo am urcat si mai sus (se poate, da!), pe ceva terasa de lemn recent construita unde ne-am pozat pana… pana ce credeti? A inceput o vijelie care, conform imaginatiei mele bolnave, urma a se transforma intr-o ditamai urgie, dar evident, s-a potolit si s-a preschimbat intr-un vanticel.

20150904_151529-640x480

Bun, gata fiind cu admirarea naturii, am taiat-o spre Kartbahn Kronstadt, o pista de karting interioara, unde am format echipe de 3 sau 4 si ne-am intrecut. Si cum astfel de intamplari se cam lasa cu victime, nesansa a facut sa mi-o capat. Nu doar ca am lovit hotarata un parapet, dar nici n-am avut colegi de echipa ascultatori, care sa se opreasca la semnalul meu, conform instructiunilor pe care le primisem, asa ca unul din ei s-a priponit drept in kartul meu. Conform celor care au vazut de sus, ciocnirea a fost dramatica rau, pe pista s-a intamplat totul asa repede ca nu am realizat mare lucru. Totusi, azi m-am trezit cu o ditamai vanataia langa genunchi si cu un hematom pe brat care-si tot schimba culoarea, spre groaza vecinilor de vagon.

Ieri, dupa karting am plecat la Oktoberfest, cu invitatii #PrinBrasovulMeu absolut convinsi ca nu mai urc intr-un kart veci pururi. Am sa urc, dar ar fi ideal (1) sa ajung la pedale (nu doar cu varfurile) si (2) sa nu ma saboteze colegii de echipa bas.

Oktoberfest, ca de el ziceam, s-a lasat si cu o degustare a vinurilor de Tohani si a altor bunataturi, si cu o vizita in Schwartz, un club de karaoke din Brasov, unde am continuam sa bem si sa dansam si sa… “baila morena soto cuesta luna piena”, daca ma-ntelegeti.

Trezirea de azi a fost cam dura, mai ales cand am realizat ca am un bagaj de facut, ca responsabilitatile ma cheama la Timisoara, nu ca pe Doris, care sta pana maine. :)

Si, noroc cu programul decalat, ca azi am mai adaugat un o prima data in portofoliu: tiroliana!  Eram convinsa ca nu pup Poiana Brasov, asa ca mi-am luat hainele de “sleepy super Mario” pe mine, adica o salopeta gen pijamale, comoda, dar nu practica atunci cand vine vorba de catarat pe franghii si lemne. Si cand a ajuns la mine vorba ca ajung la tiroliana, m-am schimbat in microbuz. Mai usor de zis asta decat de facut, ca blugii si ultimul tricou curat erau fix la fundul rucsacului (ca nu m-am dus cu troller, ca o doamna ce mi-s – sa nu ma troleze lumea). In fine, am ajuns si eu in faimoasa Poiana Brasov, unde am facut jumate de traseu de tiroliana, ca mai mult nu m-au tinut nici mainile, nici picioarele accidentate de ieri. Dar a fost superrrrrr, si pentru mine, care nu-s prea in forma si fac sport de dragul de a manca mai multa Nutella…

La gara am ajuns cu un taximetrist foarte dragut, care stia de Park Place, iar in gara am cerut informatii fix unei americance, cu care am intrat in vorba, de si-au schimbat si ea si sotul biletele ca sa stam impreuna la givan despre mersul lucrurilor in Romania, America si-n lume.

Americanii mei simpatici foc dorm acum, iar eu am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa.

“THE END”

Sa imi scuzati greselile, lipsa de diacritice si pozele proaste, dar am zis sa povestesc “la cald”, chiar de o fi sa ma loveasca heitareala. Oricum eu am sufletul negru ca cafeaua si nu-mi pasa… muahahahah!


#prinbrasovulmeu a fost un eveniment organizat de Social Media Brașov,susținut de Oktoberfest, Clubul Economic German, Elmas, Ciucaș, Selgros, Dino Parc Râșnov, Kartbahn Kronstadt, Casa Viorel, Centru Echitație Cristina Râșnov,Primăria Râșnov, Hotel Ramada, Telecabină Tâmpa

 

 

 

 

Comments

Oana • September 5, 2015


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Nevasta lu’ Bunicu’ September 5, 2015 - 23:13 Reply

    Sa-mi zici si mie unde-i tiroliana aia in Poiana, daca tot ma indrept maine intr-acolo. Nu de alta, dar ca sa nu suferi singura ma gandesc sa-mi trag si eu niste vanatai, ca o nasa draguta si empatica ce sunt si pana in Brasov la karting nu prea mult de mers :))

    • Oana September 6, 2015 - 23:21 Reply

      Sa mergi la casa Viorel. Fara griji, nu prea ai cum sa te invinetesti de la tiroliana.

  2. zgomotoasa September 6, 2015 - 21:39 Reply

    Am fost și eu acolo la litere, e fain 😀 și la gară și pe la poalele Tâmpei. E fain, fain, fain

  3. Primii pași în blogging |

Leave a Reply