Oana Kovacs

tigru-romantic-funny
8

Pretendenți unul și unul

tigru-romantic-funnyToată lumea știe că după 6 ani șiiiiiiiiiiiiiii alături de o persoană, e greu să-ți amintești de ceea ce a fost înainte. Totuși, povestind într-o zi cu Anca de ceea ce a fost înainte de 2007, am remarcat că poveștile mele cu pretendenți sunt destul de amuzante. N-am de gând acum să vă povestesc mari intimități, că nu e genul meu, nici nume n-am de gând să dau, dacă se recunoaște cineva (deși nu prea cred că vreunul din cei ce urmează a fi menționați îmi citesc blogul), cred că i se va părea la fel de amuzant cum mi se pare și mie ceea ce urmează să vă povestesc.

Evident, idilele din adolescență erau niște drame în sine, pentru mine chiar și mai și atunci când pretendeții făceau niște păcate capitale care le suflau instant orice șansă la o pseudo-relație cu mine.

Dar să nu vă mai țin în suspans și să vă povestesc despre trei dintre cei care sperau.

Locul I îl ia – Ionel, să îi spun așa… băiat fain, doar că avea grave carențe pe partea de gramatică. Așa grave că-mi doream să-i trimis sms-urile înapoi corectate cu roșu. Am știut că nu va fi nimic între noi în momentul în care m-a rugat să mă gândesc la noi cu precizarea – ”Noaptea e un sfeșnic bun.”

Locul II îl la Bubu, again, nume de scenă, deși sinceră să fiu, în amintirea mea a rămas doar porecla lui, nici măcar prenumele nu mi-l amintesc. Nu doar că nu îmi plăcea deloc cum arăta și cum se îmbrăca (o dramă la 17 ani), dar îmi trimitea niște sms-uri atât de siropoase luate de pe net, încât mi-era teamă că o să fac carii de la ele.

Locul III îl ia Mihnea. Să-i zicem așa. Oricum nu-i voi da tag pe Facebook sau ceva, dar mari șanse să fie recunoscut minim el de prietenele mele vechi. Și el vroia să fie romantic, doar că nu prea știa cum, la vârsta fragedă de vreo 15 ani. Așa că mă suna, pe fix (go on and laugh), și-mi punea melodii de dragoste la telefon. În timp ce eu aveam meditații. La ora de limba română. Acasă. Cu profesoara și doi colegi vorbind despre verbele în vocativ în timp ce în receptor lălăia HI-Q. (Nu, nu puteam închide pentru că ar fi sunat încontinuu.)

Ce departe par acum toate astea! :)

Și da, prietenul meu vorbește și scrie corect, ascultă muzică bună și nu trimite sms-uri copiate de la alții. Asta doar ca să mă laud, că nu-i de dat. :)

Comments

Oana • August 19, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. cotos August 19, 2013 - 12:16 Reply

    :)) Muzica la telefon, bring back memories. Aveam asa o pretendenta. Eu eram in cls a 8, ea in a 6 :)) Ma suna non-stop si imi punea piese la tel, tata era deja disperat.

    • Oana August 19, 2013 - 12:18 Reply

      La mine era profa de romana aia disperata. :))

  2. anca August 19, 2013 - 12:18 Reply

    :)))) amintirile de mult apuse despre fosti sunt mereu amuzante.. si eu am avut pretendenti certati putin (mai mult) cu scoala, si desi la capitolul aspect si “vrajeala” erau priceputeanu, am stiut ca nu avem viitor… :)))dar hei, m-au condus spre sotul meu, care le are pe toate :)) ca sa ma laud si eu :)

    • Oana August 19, 2013 - 12:19 Reply

      Important e ca l-ai gasit pe el. :)

  3. Andreea D. August 19, 2013 - 19:54 Reply

    Muzică în telefon…mi-aduc ş-acum aminte că aveam abonament de la Romtelecom şi-mi aduc aminte cum un amorezat mă suna pe fix pentru acelaşi motiv, ca să ascult muzică bună, chipurile :)) ştiu că l-a şi bătut “tacsu” pentru că a venit factura foarte mare.

    • Oana August 19, 2013 - 21:33 Reply

      Ha, ha, imi si inchipui, certuri pe motiv de facturi mari aveam si eu cu ai mei. :))

  4. Andra August 19, 2013 - 23:10 Reply

    :))) sa nu ne aducem aminte de fix si 15 ani. da cum era atunci cu sms-urile… crima :))). si cand ma chema bunica-mea la telefon ca ma suna cate unu… ma si miram cum isi faceau curaj saracii :)))

    • Oana August 20, 2013 - 00:04 Reply

      Si bipuri. :))

Leave a Reply