Inepțiile mele

O poveste cutremurătoare

Povestea acestui om e incredibilă. Citiți și trăiți istoria!

Prima dată l-am întâlnit acum vreo 3 săptămâni în centru. M-a oprit să-mi povestească despre moartea soției lui în urmă cu ceva săptămâni și cum a rămas singur și necăjit, fără un ban. Eram în perioada aia când aveam prea multe zile la dispoziție după tocarea salariului așa că nu-l puteam ajuta.

După 15 minute însă l-am reîntâlnit. Soția suferea în spital. Suferea tare și el n-avea bani de pastile pentru ea. Pe cuvânt că mi s-a rupt sufletul.

Vineri, 13 (oh, the irony) iulie l-am reîntâlnit. La mine în zonă, adică la câțiva kilometri buni de centru. Îi murise soția de câteva zile.

Și eu, plină de gânduri negre și cu ideea că o să fac mulți bani vânzându-mi telefonul, l-am pozat. Pentru că soția i-a murit de două ori. Cred că asta îl face pe el un fel de apostol sau ceva :)))).

Na, să vă fie ciudă și să știți cine-i el când îl vedeți pe stradă!

P.S. Ultima dată, adică vineri 13, l-am întrebat de minunile care se petrec în viața lui. Drept răsplată, el m-a întrebat despre aparatul meu reproducător folosind cuvântul ăla popular care începe cu piz și se termină cu .

Comments

13 Responses to “O poveste cutremurătoare”

  1. cojia says:

    vai de capu lui. vad pe moaca lui cat de mult “sufera”. bine ca are streang din ala la gat cu BRD :)) fancy

  2. Mihaela Alexandrescu says:

    Asta e super titlu pentru cei care nu citesc decat titlul la articole. Ar putea sa lase un mesaj plin compasiune pentru bietul om :))

  3. Gabitelu says:

    vad ca lucreaza la BRD sau ceva de genul.. intr-adevar.. saracul..
    :))

  4. Savoir Faire says:

    Vai, era sa vars o lacrima :D

    Eu sunt mai nebun de fel si fac urat rau de tot daca ma calca cineva pe coada.
    Pentru inceput vad un cersetor cu o mega shaorma si o mega bere la un fel de terasa.
    Se vedea de la distanta ca omul era cersetor instarit, plus ca avea in manutele lui bronzate o ciocolata din cele mai bune, una care eu nu o mancasem pana atunci pentru ca nu mi-a permis portofelul.
    .
    .
    .
    Moment de meditatie…
    .
    .
    .
    A doua zi stateam la coada la nu stiu ce, cand il vad langa mine pe mancatorul de shaorma care imi cerea bani cu o voce prefacuta.
    Pai fu**### dumnezeu’ ma%&##** ..
    Si atunci da el sa scape,dar il prind de ceafa si il aduc inapoi (lumea deja se benocla la noi)
    Atunci l-am fortat sa spuna ca se duce la munca in fata tuturor, pentru ca era sanatos tun si varsta ii permitea sa munceasca.
    Ma indoiesc ca si-a bagat mintile in cap dupa scena aia, dar macar a fost fortat sa isi schimbe locul de cersit, caci lumea si-a dat seama si nu mai primea nimic.

    Sunt un monstru, da…

  5. Vero says:

    :))
    Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana.

  6. Oana S. says:

    Îmi aduce aminte de nenea pe care îl întâlnesc aproape în fiecare vară.

    În fiecare vară nu are bani de bilet spre Botoşani. În fiecare vară ne recita mie şi iubitului din Eminescu. În fiecare vară cu aceeaşi poveste. Măcar nenea “al meu” nu m-a gratulat ca ăsta al tău :|

Leave a Reply

Powered by Wordpress | Designed by Elegant Themes