Oana Kovacs

decizii-cine-plateste-decide
26

Eu plătesc, eu decid (?)

decizii-cine-plateste-decidesursă foto

Unul din lucrurile pe care le iubesc la independență e că EU decid. Când stăteam cu ai mei, inevitabil ajungeam din când în când la dispute în care ei aveau ultimul cuvânt – ”La noi în casă faci cum spunem noi, la tine o să faci cum vrei tu.” Și îmi dau seama acum că aveau dreptate și că demolarea pereților sau alte năzdrăvănii care îmi treceau mie prin cap nu erau cele mai inteligente idei ale mele de-a curmezișul cărora ei se puneau. Și cum argumentul că ”Nu-i frumos.” nu mergea cu mine, se apela la greutatea infailibilă a proprietății.

Cu ani buni în urmă așa era și în alte situații, mai ales când era vorba de haine. Era un adevărat coșmar să merg cu mama la cumpărături. Ne făceam viața un iad reciproc și calvarul îl încheiam cu mine acceptând să-mi cumpere fel de fel de prostii (pe care știam că nu le voi purta) doar-doar ca să nu o mai aud ținându-mi teorii. Totul s-a terminat în clasa a 9-a, când îmi căutam cizme și m-a obligat să-mi iau niște hidoșenii cizme minunate pentru o doamnă de 40 de ani pe motiv că-s din piele și o să mă țină. M-ar fi ținut mult și bine, că după prima purtare nu le-am mai scos din dulap și până la urmă tot ea, mama, s-a ales cu cizme noi, pe placul ei. :))

Cu tata era altă poveste, eu ceream cretinătăți și el negocia cu mine astfel că nu-mi cumpăram țoale de paiață, doar de semi-paiață.

În fine, cu hainele și încălțămintea m-au lăsat de capul meu până la urmă, de la dezastrul cu cizmele. :)

Ideea-i că oarecum am ajuns și eu la părerea lor. Dacă eu plătesc ceva pentru altcineva, vreau să mi se ia în considerare opinia. Nu consider că-i corect să dau cu parul pe motiv că eu dau banii, dar nici să nu am nimic de zis nu mi se pare fair. O negociere mică, să fie bine pentru toată lumea ( :) ) mi se pare ideală.

Cât despre casă, aici chiar că eu plătesc, eu decid (noi amândoi adică, dar nu terțe persoane, asta-i ideea). Chirie, întreținere, tot. Așa că nu permit nimănui să vină și să facă pe șeful.

Nu știu cum o să fiu ca părinte, dar sper să fiu echilibrată ca să nu provoc isterii (cum se-ntâmplau la noi în casă când eu și a mea mamă ne certam :D). Și să am un ceva, măcar mititel, de spus.

Comments

Oana • February 14, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. andrei February 14, 2013 - 06:04 Reply

    hehe:) ale tineretii valuri, la mine e eu platesc eu decid si punct asa e de cand ma stiu :D, si cand nu plateam eu tot eu decideam, prosti o sa faci e inevitabil, dar altfel nu inveti si punct;) o zi faina oana

    • Oana February 14, 2013 - 09:34 Reply

      O zi faina si tie, Andrei!

  2. Zana February 14, 2013 - 08:23 Reply

    Aceleasi probleme le aveam si eu cu parintii cand eram adolescenta. Si acum stau cu ei, insa nu imi mai spun asta. Cand o sa fiu parinte nici eu nu vreau sa provoc isterii, dar anumite limite trebuie impuse.

    • Oana February 14, 2013 - 09:44 Reply

      In ultima vreme si eu cu ai mei eram ok, dar lasam cu totii de la noi ca ne stiam deja obiceiurile.

  3. vienela February 14, 2013 - 09:01 Reply

    Eu am fost traumatizata pe tema asta in copilarie, asa ca fiul meu a avut voie de mic sa isi aleaga exact ce ii placea, fara ca eu sa ma bag. Uneori, cand sare calul, doar il intreb daca este convins ca va folosi acel lucru. :))
    Spre norocul meu, este un copil cuminte, care adora lucrurile clasice, nu vrea sa iasa in evidenta (prea des). :))

    • Oana February 14, 2013 - 09:44 Reply

      Ai noroc cu el.

  4. O Oană February 14, 2013 - 11:43 Reply

    Aveam și eu cu mama aventuri cu hainele și se lăsa cu circ… până s-a prins că-i mai bine să-mi dau seama singură de cum stă treaba și să mă lase în pace :))

    • Oana February 14, 2013 - 12:21 Reply

      Mama facea cu inima cand vedea ce imi place mie :))). Si eu ii ziceam ca imi plac unele chestii ca sa nu o jignesc :D.

      • O Oană February 15, 2013 - 08:19 Reply

        Eu îi spuneam că-mi plac unele chestii doar ca s-o enervez :)) Sadică!

  5. Anne February 14, 2013 - 12:13 Reply

    Am avut si eu o pereche de cizme de piele pe care le-am cumparat in aceleasi circumstante ca cele descrise de tine, si pe care le-am purtat de maxim 5 ori. Din pacate ii erau prea mari mamei mele, asa ca acum se bucura de ele … vreun necajit.
    M-a enervat si pe mine discursul cu “la noi in casa faci cum zicem noi”, dar sunt constienta ca si eu voi spune la fel, cand imi va veni randul. Aparent chiar nu le stim pe toate cand suntem adolescenti. 😛

    • Oana February 14, 2013 - 12:22 Reply

      Da, asta am realizat si eu, ca in multe chestii aveau ai mei dreptate, dar din pacate nu prea stiau cum sa imi explice unele.

  6. Ana Q. February 14, 2013 - 15:44 Reply

    Noh, si eu tot din liceu am inceput sa-mi cumpar singura hainele dupa ce am inventat o povestioara ca a ras o colega de mine ca port bluza de mamaie :))
    mama s-a induplecat si de atunci primeam eu banii sa imi cumpar tricouri lalai cu metallica si guns n`roses si blugi evazati sau ce mai era atunci la moda printre roacheri/puncheri

    • Oana February 14, 2013 - 16:05 Reply

      Mie mi-ar fi cumparat maica-mea cu tot dragul bluze de mamaie :)).

  7. Miss I. February 14, 2013 - 15:50 Reply

    Am avut și eu câteva discuții cu mama, dar cred că s-a prins repede că dacă îmi cumpără chestii împotriva voinței mele, or să zacă prin dulap și cum, financiar vorbind, nu ne permiteam asta, a început să se conformeze cu ideea că ea plătește, dar trebuie să cam decid (și) eu :))
    Și sper sincer să-mi iasă faza când o fi cazul, să nu mă trezesc făcând pe despotul cu copiii personali. Ce naiba, dacă mama a putut, pot și eu :))

    • Oana February 14, 2013 - 16:08 Reply

      Sigur ca o sa poti.

  8. Savoir Faire February 14, 2013 - 15:57 Reply

    Mi se pare onest ca fiecare individ sa aiba posibilitatea sa greseasca si sa castige pe spinarea proprie.
    Dar exista totusi o conditie: mai intai sa fie invatat de tutori cum sa isi arcuiasca spinarea ca sa nu se rupa din pricina bolovanului pre mare cu care individul in cauza se incumeta.

    • Oana February 14, 2013 - 17:01 Reply

      (Aproape) Fiecare individ are posibilitatea de a castiga singur. Asta nu inseamna ca se si foloseste de ea.

  9. olivia February 14, 2013 - 21:16 Reply

    Acu’ mi-am amintit iar de perioada horror din liceu cand ai mei se credeau stilisti si hotarau ce si cum. Am incercat sa blochez amintirea asta, dar vad ca nu am nicio sansa. Dupa aia, am trecut prin perioada “estetica uratului” ca sa ma regasesc. Nu stiu cum m-au suportat cei de langa mine.:)))

    • Oana February 14, 2013 - 21:52 Reply

      Si eu am avut diverse perioade… intr-una ma machiam cu negru si ma uitam urat. :))

      • Savoir Faire February 14, 2013 - 23:03 Reply

        dau la pariu pe o gogoasa americana ca iti statea binel

  10. Andra February 14, 2013 - 23:22 Reply

    :)) din fericire mami a ajuns sa asculte de mine cand vine vorba de haine :D. oricum stie si stia ca daca ma obliga sa iau ceva ce nu-mi place nu o sa port :D. Dar ai dreptate, cand dai banii pentru ceva e ok sa se tina cont si de parerea ta.

    • Oana February 14, 2013 - 23:35 Reply

      Esti norocoasa.

  11. Silving February 18, 2013 - 21:20 Reply

    Stii tu,ii intelegem pe parinti odata ce inaintam si noi in varsta 😉

    • Oana February 18, 2013 - 21:51 Reply

      Asa-i.

Leave a Reply