Oana Kovacs

Sase-ani-blog
12

Cum piere inspirația

M-am trezit bombardată de articole aniversare pe LinkedIn și m-am întrebat ce naiba m-o fi lovit. Am stat câteva zile, am cugetat… și mi-am dat seama: 6 ani frumoș (ȘASE!!!) de existență blogosferică.

Văleu, dacă ăsta micu’ era copil mergea în clasa zero. Dacă era câine era în floarea vârstei, iar dacă era un imobil luat prin Prima Casă puteam să îl închiriez, să-l vând sau mai bine să-l fac sediu de firmă. Dacă era mașină, după șase ani… oh well, încă nu-s atâția de la achiziția primei mele mașini că deja am schimbat-o. Iar dacă blogul era bărbat, probabil locuiam deja împreună în chirie.

Sase-ani-blog

sursă foto

Și eu chiar mă gândeam ce să fac cu el. Să-l închid, să-l țin? Să scriu din an în Paști? Nu o fi ciudată să trântesc din când în când câte o postare când am vreo muză? Anca a luat în serios scrisul, Andreea o să mă tragă de urechi, și… tot degeaba, cheful tot nu vine. Dacă eu am chef de udat flori, apăi ud flori, nu scriu. Și tot așa. Dar gândindu-mă la acești șase ani, am identificat câteva motive clare pentru care am rărit-o cu scrisul:

  • nu mai merg cu mijloacele de transport în comun – gata cu discuțiile cu babele, criticile de tramvai, înghesuiala, obrăzniciile și lecturile nesfârșite; vasăzică mașina mă transformă inclusiv într-o incultă, nu doar într-o comodă cu curul mare (scuze, dar tata m-a învățat că fund au doar oalele!);
  • nu mai… lucrez în call center – miezul miezului miezurilor poveștilor cu nume ciudate de oameni și reacții ciudate la telefon, colegi semi-isterici și cucoane cu hormonii împrăștiați;
  • nu mai stau (de ani buni) cu mama (și tata), nu mai trântim nicicare uși – bonus: ai mei au net, nu mai pot spune toate prostiile aici în voie!;
  • lucrez la corporație, încerc să am un limbaj cât mai aproape de o limită decentă (ha, ha, glumesc, chiar n-are corporația nimic cu asta, deși încă nu m-am văzut pe lista de statui fiind așa o (h)artistă multilateral dezvoltată care aduce diversitate în câmpul muncii);
  • nu am șef de care să mă plâng pe motiv de idioțenie supremă! Pe bune, NU AM! Ok, la polul opus: nici colegi semi-familie gen Andreea & Anca n-am;
  • nu mai citesc atât de mult și când citesc citesc căcaturi medicale (că alea mă interesează, ce să zic!);
  • încă nu m-am împrietenit cu nici o babă din Utvin :( – să râdeți, dar n-am cu cine sta la givan pră socac să cer pui de flori și alte bălării (la propriu și la figurat);
  • confidențele care mi s-au făcut în ultima vreme nu-s din sfera amuzantului (dacă mai țineți minte cum arăt – ha, ha – sau ați citit pe aici – eu îs aia cu față de încredere așa că oamenii au tendința să îmi spună TOT. Și prin TOT vreau să zic TOT!);
  • nu mă mai stresează nimeni cu întrebări despre măritiș, dar mă gândesc serios să-i stresez eu pe alții, o fi comic.

Hai, s-aveți o zi frumoasă! :)

Comments

Oana • March 31, 2016


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Roxana March 31, 2016 - 09:08 Reply

    I am confused… îți zicem la mulți ani de blog sau nu? :)

    • Oana March 31, 2016 - 09:20 Reply

      I don’t know… 😛

  2. Joie Negru March 31, 2016 - 09:40 Reply

    Bine ca asociezi blogging-ul cu ceva strict negativ. Eu zic sa-l lasi pe aici si sa scrii cand vrei…

  3. dam167 March 31, 2016 - 10:14 Reply

    Voi ăștia tinerii cu ”a împlinit blogul nu știu câți ani OMG”. Voi credeți că lui dam ăsta îi e ușor? fără advertoriale, fără ”proiecte”, fără ”prin banalitatea mea”, voi credeți că heituiala crește în copaci/pomi?

    La modul serios acum, trendul ăsta cu un post/zi sau la 2 zile a stricat orice urmă de calitate prin România. Lumea se chinuie să pună ceva pe blog după programul de lucru sau, în cazul așa zișilor profesioniști, chestii superficiale luate de pe te miri unde. Ai nevoie de documentare, de grafică, de idei și de redactare, iar de asta oamenii se grupează. Așa zisa comunitate de oameni minunați (spre mirarea mea) nu a făcut nimic împreună în materie de scris – aici mă refer strict la bloguri, nu la ”ne-am strâns toți la Platoșa arenei nu știu care, lăudăm și zăpada că ce faină era și am tras toți niște articole vai steaua lor”. Nici măcar voi, surorile dinamită (tu și Anca) n-am văzut să faceți ceva împreună pe unul din astea 2 bloguri. Deci pe asta cu inspirația eu n-o cred – timp și resurse poate, lipsă de inspirație sigur nu.

    • Oana April 1, 2016 - 08:57 Reply

      Of, Dam, ce-ar trebui sa fac cu sora mea dinamita Anca? Nu avem proiecte in minte, ce pot sa zic. :))
      Si nu, eu NU am inspiratie, desi as putea sa tot scriu articole vai de steaua lor. Tocmai am refuzat doua campanii, ca nu simt nevoia sa imi bat capul, am alte preocupari, iar daca as avea SI timp, as prefera sa citesc.

  4. zgomotoasa March 31, 2016 - 10:30 Reply

    Eu îți zic La mulți ani! pentru că deși acum ești într-o ”fază fără inspirație”, o să treacă. 😀
    adică așa sper :))

    • Oana April 1, 2016 - 08:59 Reply

      Multumesc. Poate, poate revine :).

  5. o femeie March 31, 2016 - 15:43 Reply

    la multi ani la blog :)
    Acu’, sursa de inspiratie de articole ti-a scazut :) dar experientele vietii le poti descrie si scrie.

    • Oana April 1, 2016 - 08:59 Reply

      Asa-i, dar ma trage inapoi si lipsa de timp.

      • o femeie May 9, 2016 - 16:35 Reply

        bine inspiratia la toamna. Acum e vara, cheful e de plimbare, nu de stat la calculator.

  6. balbarau April 25, 2016 - 10:02 Reply

    Intr-adevar plimbarile cu mijloacele de transport in comun si munca la call-center sunt surse inepuizabile de subiecte :)). La multi ani blogului si tie.

Leave a Reply