Oana Kovacs

despre-obligatii
3

Pierdut simț al datoriei. Îl declar nul.

Când s-o-mpărțit simțul datoriei față de alții, eu sigur n-am fost prezentă. Sau ai mei m-au crescut prost, din punctul de vedere al societății, nu și-al meu, eu având o durere-n cot față de obligațiile la care alții încearcă să mă supună, ceva de speriat.

despre-obligatiisursă foto

Ideea e că atunci când aud de anumite obligații, sar doi metri în sus și reacționez foarte prost. E tare greu să definesc obligațiile astea și să le separ de altele, dar am să încerc să bat câmpii cu grație măcar, dacă tot îi bat. Mă enervează să mă supun unor cutume bine împământenite din fragedă pruncie și fără vreun rost practic.

Mă chemi la tine, te chem la tine, mă chemi la ziua ta, trebuie să vin la ziua ta, apoi trebuie să vii la ziua mea, că doar eu am fost la a ta, și dacă tot suntem rude, hai și la nuntă, hai și la botez, nu are importanță că nu ne salutăm pe stradă, că nu ne vorbim cu anii și ne vedem doar la înmormântări la tușici la care nu le știm numele, la care ajungem… hmmm, tot din obligație, hai, hai, hai, că trebuie. Avem un ADN asemănător, dă-mi bani împrumut, n-ai nevoie de ei înapoi că tu trăiești la oraș și stai bine și nu te-ai plâns de nevoi. Ajută-mă să mă mut, apoi du-te acasă și spală-te de transpirație, nu-mi împuți casa nouă și nu-mi cere suc sau țigări că n-ai venit să te lăfăi pe banii mei, ai venit să mă ajuți. Vin la tine să-mi dai niște ulei, dă-mi și niște zahăr dacă tot suntem aici, așa-i cu rudele, trebuie să ne ajutăm unii pe alții.

Recunoașteți ghemul ăla de imbecilități de mai sus? Vă sună cunoscut? Cam de obligațiile astea mi-e scârbă mie, față de cei pe care nu-i văd la față decât atunci când au nevoie de mine pentru a le oferi diferite servicii.

Nu fac figuri la plata chiriei, la întreținere, nu mă strâmb la job că am prea multe taskuri sau că o ședință durează cu 10 minute mai mult decât era anticipat, nu mă dau cu fundul de pământ dacă am prea multe de haine de spălat, rochii de călcat sau dacă trebuie să-mi curăț pantofii. Fac toate astea pentru că am niște obiective în vedere. Vreau să stau separat de părinți, vreau să mă descurc la job, îmi doresc haine curate, frumoase și, în general, să arăt decent.

Dar nu mă interesează dacă verișoara Hortensia de spița a enșpea își botează al treilea plod, nici dacă vecina de palier are de spălat 20 de geamuri, nici dacă unchiul Gigel are nevoie de un împrumut de 500 de lei ca să își ia trening de ginere. Nu îmi pasă. Sunt lucruri de care nu vreau să aud, pe care nu le cer să-mi intre în viață. Un fel de spam.

Așa că din punctul meu de vedere, obligații din astea nu există. Fie fac ceva cu drag, pentru că-mi doresc și pentru că-mi face plăcere, fie nu fac.

Grumpy all the way, ia ziceți!

Comments

Oana • July 15, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Arashi July 15, 2014 - 09:12 Reply

    Ai dreptate, și din punctul meu de vedere e spam. Și pentru spam există o soluție: shift+delete :)

    • Oana July 15, 2014 - 09:17 Reply

      This is what I’m doing. Cu oameni. :))

  2. Recomandari din blogosfera feminina (3) | raluxa blog

Leave a Reply