Oana Kovacs

17

Perioada de… înjurat

sursa foto

Dacă tot ziceam vineri de amintiri, mi-a venit sâmbătă în minte ceva din frageda copilărie. Pentru (după cum spuneam din titlu) o perioadă de înjurat vârsta chiar era fragedă, zic eu acum, dar atunci eram in culmea extazului ascuns de rușinea pe care o aveam față de cei pe care-i respectam (mai toți din jurul meu).

Se făcea că la sfârșitul clasei a 6-a am fost într-o tabără de dansuri. În aceiași tabără, băieți mai mari de la handbal. Și cum băieții de la dansuri nu erau la fel de marfă ca sportivii, noi fetele am preluat obiceiurile celor din urmă. Și am început să înjurăm ca niște BIRJARI! În clasa a 6-a (mergeam pe a 7-a, deci eram mari). Nu-mi amintesc câți ani aveau handbaliștii, dar de 16 nu cred că treceau, în timp ce pentru majoritatea din noi sintagma ciclu menstrual încă era un motiv de amuzament și sutienele erau niște obiecte care nu-și aveau locul în garderoba noastră.

Astfel, cele două săptămâni de tabără ne-au transformat din niște ființe delicate în niște obrăznicături. Evident, povestea s-a sfârșit și ne-am întors acasă. Toată vara eu și prietena mea cea mai bună am vorbit ca niște bădărani scuipători de semințe, ba cu p..a mea, ba cu p…a mă-tii, ba cu alte cuvinte la fel de suave. Tragi-comicul situației era că eram prea educate să vorbim de față cu alții așa, părinții cred că ne-ar fi pedepsit până la 40 de ani dacă ne-ar fi auzit, cu cei care ne-au învățat să vorbim așa nu ieșeam că noi eram mai degrabă de play-dates și când a început școala ne era frică să ne exprimăm așa de față cu colegii că ne-ar fi pârât. Așa că ne gratulam reciproc cu duioase expresii până într-o zi când ne-am prins că ceea ce facem e o mare prostie.

Am trecut rapid peste perioada asta și a fost îngropată bine de tot, doar că și acum, când mă enervez, nu ezit să spun ceva dulce, din suflet, ca să mă simt mai bine. La nervi funcționează extraordinar.

Și v-aș zice și cine e sus-numita, dar mi-e frică să nu ma bage undeva la proxima întâlnire! J)

Comments

Oana • December 17, 2012


Previous Post

Next Post

Comments

  1. vienela December 17, 2012 - 09:43 Reply

    Eu am inceput pe la vreo 15 ani, tot cu o buna prietena si ne-am antrenat atat de bine, incat si astazi, cand ne intalnim, tot asa ne “alintam”. :))

    • Oana December 18, 2012 - 00:12 Reply

      Noi am renuntat la alinturile astea rapid de frica sa nu ne auda parintii :))).

  2. cotos December 17, 2012 - 10:02 Reply

    Eu asa ma descarc..Injur..Urat si mult..Asa sunt eu…

  3. O Oană December 17, 2012 - 10:04 Reply

    Am avut și eu perioada asta, tot cu o prietenă bună înjuram de mama focului :))

    • Oana December 18, 2012 - 00:13 Reply

      Cred ca e obligatorie :)).

  4. Monica December 17, 2012 - 10:13 Reply

    Şi eu tot în perioada aia înjuram la fiecare două cuvinte… Cred că face parte din maturizare. Oricum, la 13-14 ani parcă atingem prostia maximă. Nu ştiu de ce e aşa… :))

    • Oana December 18, 2012 - 00:14 Reply

      La unii se prelungeste limita…

  5. joe December 17, 2012 - 10:16 Reply

    Stiam eu ca esti obraznica…

    • Oana December 18, 2012 - 00:15 Reply

      Cum ti-ai dat seama? 😀

  6. aA December 17, 2012 - 11:04 Reply

    mda, e un obicei tare prost, dar nu cunosc usurare mai mare cand imi lovesc degetul mic de la picior de coltul mobilei si-mi iese o injuratura rotunda asa din suflet, de ma si mir, cum de-am creat-o! 🙂

    • Oana December 18, 2012 - 00:15 Reply

      Genul ala de injuraturi creative, nu? 😀

  7. Savoir Faire December 17, 2012 - 15:29 Reply

    tare sunt curios ce metafore colorate as putea sa scot de la tine. 😆
    Mai mult de un “prostule” nu cred ca mi-ai zice nici daca te-as enerva in ultimul hal.

    • Oana December 18, 2012 - 00:16 Reply

      Nu incerca sa ma testezi :)).

  8. Cristina December 18, 2012 - 21:09 Reply

    Știi ce cred eu, cred că fiecare dintre noi a avut o astfel de perioadă sau mai degrabă experiență, numai că pe atunci rușinea față de semenii noștri era mult mai mare ca acum. Să nu mai vorbesc de pedepsele părinților, dacă observau ceva ciudat în comportamentul nostru.

    • Oana December 18, 2012 - 23:32 Reply

      La mine predomina rusinea fata de ai mei. Cred ca mi-as fi inghitit toate injuraturile inainte sa apuce ei sa zica ceva. Si cred ca ar fi fost foarte dezamagiti sa ma auda vorbind ca unul de la colt de strada.

Leave a Reply