Oana Kovacs

Isabel-Allende-Paula
4

”Paula” de Isabel Allende

Isabel-Allende-Paula

Sursa foto e Ioana Ștef, vă recomand să citiți și recenzia sa.

Deși îmi place Gabriel Garcia Marquez extrem de mult, până vara asta n-am fost în stare să citesc o carte de Isabel Allende, altă scriitoare de literatură sud-americană. Dețin două, doar că amândouă sunt în original, și cum lenea-i mare, m-am apucat de Hija de la fortuna în septembrie 2012 și am terminat-o… nu. Doar că astă vară, plecând în Grecia, am rugat-o pe prietena cu care am mers să-mi aducă niște cărți care au impresionat-o foarte tare. Una din ele a fost ”Paula” de Isabel Allende. Așa că am citit Isabel Allende. În română. Pe plajă. În câteva ore.

Pentru că am fost extrem de activă în Grecia, cred că mi-a luat maxim două zile de plajă lectura. Adică în tot timpul în care n-am dormit și n-am fost în apă am citit. Foarte, foarte frumoasă carte. Parcă mă simt și vinovată să zic că e frumoasă, pentru că e născută dintr-o tragedie. Allende s-a apucat de scris ”Paula” ca o scrisoare pentru fiica ei atunci când s-a îmbolnăvit și a intrat în comă. Așa că povestește foarte fain în roman de toată familia ei, de cum s-a apucat de scris, de părinți, de bunici, de copiii ei, de copilăria ei dar și de cea a Paulei, de adolescența ei și căsătoria recentă cu cel care o iubea la nebunie și suferea îngrozitor din cauza bolii ei.

Isabel Allende vroia să fie sigură că atunci când Paula se va trezi, va avea ceva care să-i umple golurile, așa că i-a scris. Mult și detaliat. Din nefericire, Paula nu s-a mai trezit și romanul a rămas mărturie a suferinței celor dragi ei din momentul în care ea s-a îmbolnăvit și până la moartea sa.

Dacă vă știți sensibili, ascundeți-vă undeva când citiți, eu abia m-am abținut să nu bocesc pe plajă, chit că n-am copii și mi-e greu să înțeleg sentimentele unei mame care suferă pentru copilul său.

Comments

Oana • January 2, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. ”Ispășire” de Ian McEwan | Oana Kovacs
  2. Lorelei January 3, 2014 - 00:36 Reply

    Eu am citit Paula cum citesc de obicei, pe drum spre si de la munca. Sa-ti zic cum se holba lumea cand imi curgeau lacrimile pe obraji in metrou sau pe strada? Pt ca da, m-a prins atat de tare incat am citit si pe strada, mergand intre casa si metrou. Din fericire e drumul relativ drept si-l tot fac de 28 de ani asa ca nu e periculos :p.

    Daca iti place cum scrie Isabel, iti mai recomand Casa Spritelor, Eva Luna, Povestirile Evei Luna, Suma zilelor-continuarea Paulei, Despre dragoste si umbra – in esenta o poveste de dragoste dar care pe mine m-a marcat pentru ca mi-a deschis putin ochii cu privire la istoria recenta din Chile si genocidul care s-a petrecut acolo odata cu revolutia militara si Tara mea inventata (care atinge iar istoria din Chile). Mai are multe carti si din ce-am citit eu ti le-as recomanda cam pe toate: Planul infinit, Ines a sufletului meu, Insula de sub mare, Portret in sepia. Singura care m-a dezamagit a fost Caietele Mayei. Nu e rea, dar parca nu e la fel de buna.

    • Oana January 3, 2014 - 00:45 Reply

      Merci, Lorelei, de comment, ma bucur intotdeauna cand am de citit.
      Urmatoarea pe care o voi citi e Tara mea inventata, chiar in spaniola. 😀 Incepusem si Fiica norocului in spaniola, dar m-am pierdut pe drum, cum ziceam intr-o postare de zilele trecute. Partea buna e ca Tara mea inventata e din clubul de carti de la lucru, asa ca o sa ma si pun un pic la punct cu spaniola. Si am auzit multe lucruri bune despre ea, deci abia astept! :)

  3. Biblioteca bloggerului român | Oana Kovacs

Leave a Reply