Oana Kovacs

5

Patru oameni, o lună

sursă foto

La momentul când voi citiți asta, eu ar trebui să fi bifat deja complet treaba la care mă refer în titlu. Pentru că (December, beat this!) la mine, septembrie a fost ca luna de Crăciun în 2012. Nu știu cum s-au aliniat astrele (:D) dar am reușit (încă e cu voi reuși la momentul la care scriu) dar luna asta am avut ocazia să întâlnesc patru oameni pe care nu i-am văzut de ceva ani. Nici nu știu în ce ordine să o iau. Habar nu am dacă ei vor vedea vreodată asta, dacă se vor bucura sau enerva că am scris despre asta, dar eu vreau să povestesc (intimități deci azi în meniu :D). Să o iau cronologic, totuși.

În primele zile din lună m-am văzut cu F., pe care nu o mai văzusem de aproape 3 ani. E prietena mea din facultate și a plecat  (la propriu) peste mări și țări fără să dea pe acasă ceva timp. Așa că a rămas stupefiată când m-a văzut la aeroport alături de altă persoană dragă, de care știa că o va aștepta. Fața ei la revedere? Priceless!

Pe la mijlocul lunii septembrie m-am reîntâlnit cu A., după aproape 2 ani. Dacă n-aveți idee cine-i ea, nici prea multe detalii nu vă pot da, dar v-am spus povestea ei (pe scurt) aici. La un an după intrarea într-o familie minunată, aș zice râzând că-n câteva zile petrecute cu ea mi-a făcut capul calendar cu vorbitul și m-a uimit cu istețimea ei și dragostea ei pentru animăluțe. A. era deja superbă, dar acum e și mai și!

La câteva zile după revederea cu mica domnișoară A., m-am revăzut cu altă domnișoară A., ceva mai mare, pe nume Alexandra. Adică sora geamănă care nu-i geamăna mea. Nici soră. Nici rudă. Vecină, dar de fapt nici vecină. V-am mai zis și de ea. Ea a reușit să vină pe scurt în țară, abia dacă ne-am văzut două zile, dar după mai bine de 3 ani (din iunie 2009) a fost mare bucurie să ne vedem iar.

Și mâine îl văd pe D. după nu mai puțin de 6 ani. Mor de curiozitate. Ultima dată când am fost față în față eram încă liceeni. Acum, vedem ce om fi, mai ales că s-a schimbat atât de mult fizic încât pe Facebook NU l-am recunoscut. O să vă povestesc când vin din Spania.

Și ca să înțelegeți de ce e chiar așa plină luna asta: am pregătit un proiect tareeeee de tot cu All și am avut de citit, am tot ieșit în oraș, am fost un weekend să trăiesc the Apuseni experience, iar acum, în timp ce voi citiți sunt la Barcelona. Ce-aș putea să mai cer? În niciun caz Wake Me Up When September Ends pentru că luna asta am trăit-o, nu am dormit-o.

Comments

Oana • September 27, 2012


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Ana Q. September 27, 2012 - 08:34 Reply

    Asa a fost pentru mine luna septembrie de anul trecut si cea de acum doi ani. 🙂
    Sa te bucuri de ce a mai ramas din luna asta si zile insorite in Barca.

  2. Oana S. September 27, 2012 - 09:34 Reply

    Ce frumos 😀 Uite că septembrie e o lună bună şi pentru mine, am reuşit să fac ce mi-am propus de câteva luni bune 😀

  3. Corina-Oxy September 27, 2012 - 10:20 Reply

    Da, ce frumos! Si cu D. te-ai vazut deja! 😀 Sa stii ca si eu in ultima vreme m-am intalnit sau am primit vesti de la oameni cu care n-am mai interactionat de multa vreme, si s-a intamplat oarecum intamplator… fara a programa ceva. Strange… but it feels so good! 😀

  4. Aliceee Traveler September 27, 2012 - 14:30 Reply

    Luna septembrie a fost cam urata pentru mine :(((
    Iti doresc distractie placuta in Barcelona, e un oras super! 🙂
    Astept cu nerabdare povestile …

  5. ch3815h September 30, 2012 - 13:17 Reply

    faina piesa celor de la green day!
    🙂

Leave a Reply