Oana Kovacs

Pascale

Intotdeauna distractia e dupa. Inainte de Pasti, postarile sunt plictisitoare, toata lumea are urari de facut si cam atat. Dupa abia e fain – se plang oamenii de oo, de vecini, de cozonaci, de neamuri si de tot.
Eu incep cu ouale. Prima chestie draguta a fost cand am mers la cumparaturi cu prietenul meu pentru familia lui – vopsea VERDE cat cuprinde, sclipici cat cuprinde, icoane de lipit pe oua, iepuri, morcovi, tot ce vrei, numa’ vopsea rosie romaneasca nu! Am luat noi ceva si au iesit cumva ouale din cate am vazut.
Ai mei parinti s-au mandrit anul asta cu vopsea nemteasca. Pastile sau niste bucatele de hartie. Am ales pastilele ca prezentau mai multa credibilitate – mare prostie! Ca sa va faceti o imagine de ansamblu, inchipuiti-va mandrele oua romanesti in culori vii uitate de doua zile in ploaie – cam asa… si daca tot aveam 5 culori, de ce sa nu le folosim, nu?! Alea rosii au fost roz, asa un roz de o pitipoanca s-ar fi minunat si le-ar fi prins in cositele ei decolorate. Alea verzi, ca la toti ungurii, nu prea am ce zice rau de ele. Alea mov, ahhhh, prostituatele de pe centura le-ar fi ales cu siguranta. Alea albastre or fost cum or fost, da’ pe alea galbene abia s-o vazut ceva, erau cacanii. Puteam sa le las si doua zile in vopsea, rezultate mai bune nu as fi avut… Maica-mea a fost profund dezamagita si…
… a decis sa se razbune, ca daca nu-i cu suparare, nu simtim ca-i sarbatoare. A uitat brusc ca prietenul meu are si el familie si a vrut sa stam non stop bot in bot cu ea, si acasa si la neamuri. Cand am zis pas, s-a suparat. O sa-i treca pana ma marit :)).
La rude, toti ne-au imbiat sa mancam… toate neamurile din toate partile. Asta ar fi fost ok daca nu as fi fost mandra de cele doua kg pierdute inainte de Paste. Acuma sunt inapoi la locul lor si cu 1 coleg nou.
La bunica prietenului meu m-am fentat urat de tot (mica introducere: ea ne serveste tot timpul cu cozonac sau chec si ii vorbeste de rau pe aia care au fost la ea si nu au servit. Ca sa fiu fata faina, iau tot timpul o felie din ce este si beau un pahar de suc, chit ca nu ma dau in vant dupa ele). Am prins masa pregatita cu traditionalul cozonac, traditionalul chec si prajitura. Wow, am zis ca mi-a pus Dumnezeu mana-n cap, am luat vreo 3 bucatele de prajitura (le-am inghesuit, cu forta) si am spus cat e de buna. Credeam ca m-am scos, dar nu stiam ce urmeaza… Alex a avut ideea mirobolanta sa intrebe cine a facut prajitura ca sa afle ca defapt de la el de-acasa era, asa ca pe langa prajitura bagata pe gat cu forta, Oana a mancat si cozonac, de voie, de nevoie.
Bunica-mea in schimb, mi-a luat un cadou fabulos. Trecand peste mici detalii gen. – nu folosesc decat doua parfumuri in rest le marit pe toate (astea chiar nu avea de unde le stii) – trecusera doar doua zile de cand i-am zis ca evit parfumurile pentru ca reactionez foarte urat la ele (din cauza de alergii). L-am mirosit, am tras pe nas, am lacrimat, am zambit si am multumit.
De inviere n-am ce sa zic, mai laici de fel, am petrecut noaptea de sambata intr-un pub cu prietenii. Acuma sper doar ca mama si bunicile din familie sa nu isi faca facebook sau sa se apuce de citit bloguri ca sa vada ce copil minune au in familie si de Craciun sa fie mai rau. Oricum, fata de Pastele de acum 3 ani, anul asta am scapat cu fata curata. Astept cu interes Craciunul.
P.S. Poza e facuta de mine la Viena, imi aminteste de Cina cea de Taina, sincer…
P.S. 2 Pentru mine, cel mai frumos a fost ca am hang out-uit cu prietenii pana tarziu in noapte si am povestit. Si ca am fost prima care i-am zis prietenei mele Timi “Happy Bday!” 🙂
Voi cu ce va laudati?

Comments

Oana • April 26, 2011


Previous Post

Next Post

Leave a Reply