Oana Kovacs

bruce-willis-panica
4

Panica și scuzele dramatice

bruce-willis-panicasursă foto

Nu știu voi ce faceți când sunteți prinși la mijloc într-o situație extrem de proastă, dar eu, cel puțin în primul moment, mă panichez. Vorbesc strict de situațiile în care pic de mămăligă, trebuie să dau explicații dintr-o parte în alta și nu pot face o legătură directă între cele două părți.

Asta se întâmpla mai ales în perioada în care am lucrat ca manager de proiecte. Eram angajata unei firme de traduceri și clar, nu puteam face clienților-companii legătura cu traducătorii-colaboratori, că doar firma pentru care lucram eu, din asta câștiga, din intermediere.

Și evident, dacă ceva se întâmpla cu traducerea și nu ajungea la ora stabilită legalizată la biroul persoanei care avea nevoie de ea sau autorizată, pe mail, persoana aia urla la mine. Și în primele 20 de secunde era o nebuloasă în capul meu, o panică densă ca o ceață și tot ce-mi venea să zic, și mi se părea și credibil, doar în alea 20 de secunde, era că… a murit notarul! Sau că serverul nostru de mail arde în flăcări și nu pot accesa mesajele.

În orice caz, ceva mega dramatic, dacă ar fi să se facă un film după reacțiile mele în momentele alea, sigur m-ar juca Bruce Willis, nu de alta, dar totuși am scos-o la capăt bine întotdeauna… 😛

Comments

Oana • December 18, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. joe December 18, 2013 - 09:38 Reply

    Eu unul evit sa intru in situatii de astea, le planific din timp. Dar da, cand se petrece neprevazutul…devin un caz tragic. Unde mai pui ca de multe ori nu stiu sa mint.

    • Oana December 18, 2013 - 09:43 Reply

      Păi și eu evit să pic la mijloc, dar când jobul mi-era să pic la mijloc… o pățeam. :))

  2. Andra C (@AndraC4) December 18, 2013 - 21:42 Reply

    cand cineva urla la mine eu ma inrosesc instant. si de nervi intotdeauna ajung sa plang.

    • Oana December 18, 2013 - 22:11 Reply

      Eu mai degrabă dau de pereți cu persoana aia, decât să plâng.

Leave a Reply