Oana Kovacs

oxigen-teatrul-national-timisoara
2

”Oxigen” la Teatrul Național Timișoara

Știți că-mi place la nebunie să merg la teatru, nu? Cred că e evident, din moment ce tot scriu despre asta. Doar că și la teatru, ca-n lectură, nu întotdeauna după ce diger materialul care îmi este prezentat ajung la concluzia că-mi place.

oxigen-teatrul-national-timisoara

Când e vorba de spectacole, cred că aș putea să tot revăd Operă țărănească, Billy Mincinosul sau Anna Karenina. N-aș putea spune același lucru despre Oxigen. Nu zic că e piesa prost scrisă sau spectacolul prost jucat, dar când sunt atâtea idei filosofice și când e atâta dialog pe care nu reușesc să-l asimilez și să-l înțeleg, simt că rămân eu fără oxigen, pe bune.

Pentru mine, în teorie, Oxigen e must-see. Sașa din Moscova, o tipă mișto, îl cunoaște pe Sașa din orașul fantomă Serpuhov. Se iubesc și au nevoie unul de altul ca de aer, doar că pasiunea mistuitoare de cele mai multe ori lasă în urmă cenușă, fiind incapabilă să contruiască o relație. Așa și cu Sașa și Sașa.

Practic, m-am pierdut în idei. Mă declar incapabilă să urmăresc firul dialogului din Oxigen. Mi-au scăpat legăturile între diverse fragmente și-am rămas în minte doar cu bucăți de dramă.

Dacă vă plac spectacolele în care deruta și frustrarea au și ele roluri principale, mergeți să-i vedeți pe Cătălin Ursu și Claudia Ieremia în Oxigen.

Comments

Oana • January 23, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Andreea D. January 23, 2014 - 10:52 Reply

    :-s of, n-am mai fost de ceva vreme la teatru…mi-e sete de teatru!

    • Oana January 23, 2014 - 12:23 Reply

      Dar ești în București. Tz, tz, tz! 😀

Leave a Reply