Oana Kovacs

11

”Oscar și Tanti Roz” de Eric Emmanuel Schmitt

 sursă foto

De când am citit cartea asta, tot vreau să povestesc de ea. Am primit-o cado de la Maya și fiind destul de scurtă, cu un număr relativ mic de pagini și cu scris mare, am citit-o la job când nu aveam nimic de făcut (sper că nu citește șefu’ ce fac eu :D).

Când am terminat-o, eu, aia necredincioasă și prea puțin religioasă, am crezut că o să plâng să-mi sară cămeșa de pe mine. Mai citisem de Schmitt și ”Copilul lui Noe”, carte care, la fel, m-a impresionat enorm, dar povestea lui Oscar și a asistentei numită de el cu dragoste tanti Roz, mi-a făcut sufletul bucăți. Să vă spun și de ce, că așa-i corect, nu?

Pentru că Oscar este un băiețel care suferă de cancer și suferința lui se apropie de final. Părinții lui sunt depășiți de situație, iar Oscar e total frustrat de viața din spital. Alinarea lui sunt poveștile lui tanti Roz, care îl transportă în altă lume. Tot tanti Roz, îl învață pe Oscar să privească fiecare zi din viața lui ca pe o decadă, pentru a nu mai suferi gândindu-se că nu se va mai bucura de ea. Ea îl învață să îi scrie lui Dumnezeu, așa cum crede el că e mai bine și să se bucure de fiecare clipă.

Astfel, Oscar scrie mai multe scrisori și trăiește fiecare zi până la moartea lui ca pe 10 ani de viață. Se bucură de copilărie, de adolescență, de tinerețe, de dragoste și de căsătorie. Într-un final, Oscar îmbătrânește.

Nu știu ce aș putea să zic de cartea asta mai mult decât că e extrem de emoționantă. Nu m-aș avânta să o numesc capodoperă literară, dar e atât de simplu și frumos scrisă, încât e greu să îți placă și să nu te pună pe gânduri. Mi-a plăcut atât de mult încât am făcut tot posibilul să o dau și eu mai departe cui am putut și am bătut o grămadă de oameni la cap să o citească .

V-o recomand și vouă.

Comments

Oana • April 13, 2012


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Bia April 13, 2012 - 08:37 Reply

    Cât de mult mi-a plăcut cartea asta!!! Cat de motivationala este! Din păcate este şi tristă în aceeaşi măsură :((

    • Oana April 13, 2012 - 10:09 Reply

      E superba. Dar iti si rupe sufletul.

  2. Giulia April 13, 2012 - 09:07 Reply

    aseara am trecut pe la Carturesti sa ma mai holbez la minunatiile de acolo, din nefericire buzunarul nu-mi permite un asemenea lux, sa achzitionez carti de acolo si am vazut cartea asta. evident, nu am citit decat prima parte din articol, nu vreau sa stiu care e poveste :D…vreau sa o citesc si eu

    • Oana April 13, 2012 - 10:11 Reply

      O sa ai ocazia. Iti garantez. 🙂

  3. Oana S. April 13, 2012 - 09:17 Reply

    E pe lista mea şi îmi doresc s-o citesc în nişte momente liniştite, nu agitate, ca s-o gust pe deplin 🙂

    • Oana April 13, 2012 - 10:12 Reply

      Sigur o sa o citesti si tu :D.

  4. Miss I. April 13, 2012 - 10:09 Reply

    Eu am citit despre ea prima oară pe blogul Mihaelei Anghel și am citit-o pe nerăsuflate, pe laptop, în vârful patului. Atâââta m-a emoționat. E foarte frumoasă, într-adevăr.
    Îmi permit să las un citat care mi-a plăcut extrem de mult 😀 ”La douăzeci de ani, orice cretin ştie să se bucure de viaţă, dar la o sută, când nici măcar să te mişti nu mai eşti în stare, trebuie să ştii să-ţi pui inteligenţa la lucru.”

  5. Andreea April 13, 2012 - 10:39 Reply

    Si piesa de teatru nu vrei sa o vezi? Ti-am povestit despre ea atunci cand ne-am intalnit (parca au trecut ani de atunci 😛 ). Daca mai gasesti bilete, ne vedem in 23 aprilie, la teatru.

    • Oana April 13, 2012 - 11:20 Reply

      Ba da, dar din diverse cauze am fost nevoita sa o aman pe alta data :(.

  6. adizzy April 19, 2012 - 22:21 Reply

    dar e trista 🙁 nu stiu daca m-as aventura sa o citesc 😐

Leave a Reply