Oana Kovacs

9

”Oracolul din Delphi” de Agatha Christie

În caz că ați urmărit lista mea de lecturi sigur ați observat că am terminat de citit ”Agonie și extaz”. O să vină și recenzia, dar vreau să fie iar două paralele, ca data trecută așa că aștept să termine și invitata mea (surpriză).
După peste 900 de pagini de om serios știam că am nevoie de o gură de aer și așa am ajuns la ”Oracolul din Delphi” pe care am cules-o recent de la ai mei împreună cu încă 3 cărți de Agatha Christie uitate prin biblioteca lor. În primul rând vă avertizez să citiți orice altă ediție în afară de asta din fotografie pentru că e foarte proastă traducerea, cartea e plină de greșeli gramaticale și unele cuvinte au traduceri imaginare, am tras eu concluzia după ce în n locuri din text apare cuvântul clu, folosit pe post de indiciu (clue), semn că la doamna Miruna Sprințeroiu – corectorul textului și la mirobolantul trio Doina Topor, Simina Andreea Sprințeroiu și Miruna Luiza Sprințeroiu nu se inventase încă afurisul ăla de cuvânt zis în lumea modernă INDICIU!!! Doamnele astea trei au… (trebuie să o zic în engleză că exprimă exact ceea ce simt eu) literally butchered the book!!! Pe bune, o traducere de tot rahatul, la una din povestiri efectiv n-am înțeles ce s-a întâmplat defapt la final.
Deci, iau o gură de aer, număr până la 10, sunt povestiri. 11 la număr, atât cu faimosul Sherlock Holmes, cât și cu simpatica Miss Marple și un personaj total nou pentru mine – domnul Parker Pyne. În cele 11 povestiri: ”Oracolul din Delphi”, ”Cazul doamnei deprimate”, ”Moarte pe Nil”, ”Cei patru suspecți”, ”Lingouri de aur”, ”Doamna de companie”, ”Cuibul de viespi”, ”Misterul vasului chinezesc”, ”Perla prețioasă”, ”Casa Filomelei” și ”Festa unchiului Andrew” nu o să întâlniți doar crime ci și jafuri, furturi de identități etc.
E genul de carte ușoară care se citește super rapid și nici nu cere foarte multă concentrare. Eu am citit-o din două ture, că nu aveam timp dintr-una și apoi n-am mai putut să o las din mână. Din păcate la ”Casa Filomelei” n-am înțeles finalul. L-am și recitit dar mi se pare că ceva îmi scapă, probabil doamnele traducătoare au sărit anumite pasaje care nu li se păreau interesante sau aveau cuvinte dificile, gen clue, care dădeau bătăi de cap unui grup de TREI traducători, din care unul și revizor. Deci, știe cineva care-i poanta la povestirea asta? 😀
 
În rest, recomand cartea. În altă ediție sau original. Ați citit-o? V-a plăcut? Ați mai avut dificultăți vreodată cu traduceri atât de proaste?

Comments

Oana • November 14, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Oana S. November 14, 2011 - 14:11 Reply

    De Agatha Christie tot zic că mă apuc și nu găsesc timp, în afară de Zece negri mititei n-am citit nimic de ea. În altă ordine de idei: uuu, Rebecca 😀 Mi-a fost recomandată, mi s-a povestit jumătate din ea, suficient să vreau s-o citesc. Își așteaptă rândul în bibliotecă!

  2. Ana Q. November 14, 2011 - 18:17 Reply

    Si eu tot doar "Zece negri mititei" am citit de Agatha. Noh, sincera sa fiu nu ma dau in vant dupa romanele ei, nu prea mi-a placut nici "zece negri…" si poate de asta nici n-am cautat sa citesc si altceva de ea.

  3. Andra :) November 14, 2011 - 19:24 Reply

    "Crima din Orient Express" si "Misterul celor sapte cadrane" mi-au placut cel mai mult din ce am citit de Agatha. Cred ca exista carti politiste mult mai bune decat ce a scris ea, chiar daca e atat de celebra 🙂

  4. Oana November 15, 2011 - 08:47 Reply

    Oana, cartile-s chiar mai faine ca filmele. Azi citesc mai mult din Rebecca, nu citisem decat vreo 10 pagini pana acuma ca n-am apucat.
    Ana, io dac-as ramane inchisa undeva cu o biblioteca Agatha Christie… n-as observa ca-s inchisa :).
    Andra, probabil ca exista si carti mai bune, dar are acel ceva… 🙂

  5. Alle. November 28, 2011 - 11:42 Reply

    woaaa ai citit AGONIE SI EXTAZ!! 😀 ma declar indragostita de Michelangelo :))
    sa citesti mai multe carti de agatha christie.. eu una sunt mare fana 🙂 cu toate acestea cartea asta nu am citit-o fiindca in general nu prea imi plac povestirile, ci romanele cat mai groase, unde te tine tot mai mult in suspans 😀

  6. Oana November 28, 2011 - 19:45 Reply

    Alle, da, am citit :). Ai citit? Vrei sa facem o recenzie impreuna? Ca cea cu care trebuia sa fac nu a mai putut :). Ce zici?

  7. Alle. November 29, 2011 - 13:59 Reply

    uhh mai am doar cateva pagini din ea, dar viata lui michelangelo oricum o stiu pe de rost..
    dar nu stiu.. la ce te referi prin recenzie impreuna? cum se procedeaza?

  8. Oana November 29, 2011 - 15:18 Reply

    Alle, defapt nu e impreuna, e asa ca aici http://ineptiilemele.blogspot.com/2011/10/trilogia-new-york-ului-de-paul-auster.html
    Asta e facuta cu Oana. Ideea e sa fie doua puncte de vedere. Ti-am scris si pe blog la tine :).

  9. Alle. November 30, 2011 - 16:34 Reply

    aha, chiar mi-ar placea 🙂 o sa-ti trimit un mail

Leave a Reply